Frank a obținut o diplomă în inginerie mecanică la Texas A&M University în 1934. În același an a primit o bursă pentru a studia ingineria mecanică la California Institute of Technology (Caltech), unde a obținut titlul de doctor în 1940.
În 1935, în timp ce era student la Caltech, Malina l-a convins pe profesorul de aeronautică Theodore von Kármán să-i permită să facă cercetări pentru producerea de sisteme de propulsie pentru rachete.
Scopul real al lui Malina a fost dezvoltarea unei rachete supersonice.
Malina și cinci asociați, inclusiv Jack Parsons și Hsue-Shen Tsien, au devenit cunoscuți la Caltech sub numele de „Suicide Squad” (Echipa Sinucigașă) din cauza experimentelor lor periculoase și a eșecurilor care le-au însoțit la testarea proiectelor motoarelor de rachete.
După ce o explozia unei rachete a distrus o clădire, Grupul Malina a fost forțat să-și mute operațiunile departe de campusul Caltech.
De la stânga la dreapta: Rudolph Schott, Apollo Milton Olin Smith, Frank Malina (cămașă albă, pantaloni închiși), Ed Forman și Jack Parsons (dreapta, prim-plan).
Malina a reușit, atunci, să convingă Aviația Militară a ASUA să ajute Echipa Sinucigașă să-și continue cercetările într-o bază din Arroyo Seco.
Acest loc și cercetările pe care le desfășura Malina vau devenit ulterior Laboratorul de Propulsie cu Jet (JPL).
Malina a fost al doilea director al JPL.
Frank Malina cu racheta WAC Corporal la White Sands
În 1939, Société Astronomique de France (Societatea Astronomică Franceză) i-a acordat lui Malina Prix d’Astronautique pentru contribuția sa la studiul călătoriilor interplanetare și al astronauticii.
În 1942, von Kármán, Malina și trei studenți au înființat Aerojet Corporation.
Racheta WAC Corporal
Până la sfârșitul anului 1945, rachetele lui Malina depășiseră instalația de la Arroyo Seco, iar testele sale au fost mutate în baza de rachete White Sands din New Mexico.
Aici, racheta WAC Corporal, construită în cadrul proiectului, a fost prima rachetă americană care a depășit altitudinea de 50 de mile, devenind prima rachetă supersonică care a ajuns în spațiu.
În 1947, Malina a părăsit Aerojet, ca protest pentru că rachetele urmau să fie folosite ca arme.
Interesul lui Malina pentru Partidul Comunist a atras atenția FBI.
Însă, există puține dovezi că de la Caltech sau de la „ramura sa comunistă” au plecat vreodată informații către Uniunea Sovietică despre cercetările americane pentru dezvoltarea de rachete în anii 1930 sau 1940.
În acele condiții, Malina s-a mutat în Franța și s-a alăturat Națiunilor Unite, la secretariatul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), sub conducerea lui Julian Huxley.
Malina (al doilea din dreapta) cu Theodore von Kármán în 1941
În 1951, Malina a devenit șeful diviziei de cercetare științifică a UNESCO. Doi ani mai târziu, a părăsit UNESCO pentru a se ocupa de arta cinetică.
În 1952, la apogeul „spaimei roșii”, Malina a fost pus sub acuzare pentru că nu a trecut membrii Partidului Comunist pe care-i cunoștea într-un vechi chestionar de securitate de la Caltech.
El a fost declarat fugar, pentru a fi arestat dacă și când s-ar fi întors în Statele Unite.
În 1968, la Paris, el a fondat Leonardo, o revistă internațională de cercetare peer-review, care conținea articole scrise de artiști despre propriile lor lucrări și s-a concentrat pe interacțiunile dintre artele contemporane cu științele și noile tehnologii.
Viața personală
Malina s-a căsătorit de două ori. În 1939, s-a însurat cu Liljan Darcourt, fiica unor imigranți catolici francezi. Au divorțat în 1945.
Mai târziu s-a căsătorit cu directorul publicitar Lester Wunderman. Frank Malina a murit în 1981 la Boulogne-Billancourt, lângă Paris. Văduva sa Marjorie Duckworth Malina a decedat în 2006.
Fiii lor Roger și Alan Malina locuiesc și lucrează în zona Dallas, respectiv în Portugalia.
