Așa arată un om care, până în urmă cu câteva săptămâni avea încredere în Planul A, și care acum nu are un Plan B.
Fotografia a fost făcută de redactorul șef al Komsomolskaia Pravda. Acesta nu a respectat ordinul de a distruge clișeul, în condițiile în care exista o directivă oficială potrivit căreia Stalin trebuia prezentat numai în ipostaze favorabile.
Operațiunea Barbarossa, atacul armatei germane asupra Uniunii Sovietice, a fost cea mai mare operațiune a celui de-Al Doilea Război Mondial.
Hitler a desfășurat mii de avioane, tancuri, piese de artilerie și peste șase milioane de soldați.
Operațiunea Barbarosa a intrat în istorie și pentru că a opus două dintre cele mai tiranice regimuri care au existat vreodată.
Totuși, în primele săptămâni, lucrurile nu au semănat cu ciocnirea a doi giganți. Înaintarea germană semăna cu o plimbare ușoară de vară, trupele Armatei Roșii părând incapabile să le opună rezistență.
Comandanții sovietici erau confuzi iar conducerea de stat, ca și inexistentă.
Stalin buimac
Atât de puternică era convingerea lui Stalin că Hitler (cu care avea un pact) nu va ataca, încât a rămas buimac în noaptea de 21 iunie, atunci când a fost informat că invazia a început.
A fost șocat când ministrul său de Externe, Molotov, i-a înmânat declarația de război a Germaniei. În acel moment, doar furia l-a împiedicat pe Stalin să nu facă un atac.
Indubitabil, Stalin fusese victima informațiilor false, cosmetizate, pe care i le prezentau subordonații săi. În plus, nu credea că Hitler se va abate de la tradiția Ostpolitik a lui Bismarck, care arăta că Germania trebuie să evite orice implicare militară în Rusia atunci când se află angajată într-un conflict în Vest.
Și printre membrii Politburo și ai Înaltului Comandament Sovietic, în 1941 era larg răspândită ideea că războiul va fi evitat.
Informații alterate
Jdanov considera că Germania, angajată în războiul cu Marea Britanie, este incapabilă să deschidă un al doilea front.
Pe 20 mai 1941, generalul Filip Golikov, șeful informațiilor militare, îi prezintă lui Stalin un raport despre concentrările de trupe germane în regiunile frontaliere, însă a opinat că această informație provine de la serviciile de informații britanice sau germane.
Tot în mai, Kuznețov i-a trimis un raport similar lui Stalin, primit de la atașatul naval sovietic de la Berlin, despre iminența războiului.
La fel ca Golikov, și Kuznețov a minimalizat informația, afirmând că, după opinia sa, aceasta era falsă și aparținea unei agenții străine.
Stalin în depresie
Stalin a avut o cădere nervoasă timp de câteva săptămâni după începutul invaziei. A fost incapabil să dea vreun ordin, ceea ce a produs haos pe front, favorizând înaintarea armatei germane.
S-a retras în vila sa. După o vreme, a fost vizitat de câțiva generali.
Când a deschis ușa, credea că urma să fie arestat și executat. În schimb, generalii l-au implorat să își reia funcția de lider, insistând că era singurul care o putea face.
În acel moment, Stalin a înțeles cât de multă putere avea. Politica sa de epurări funcționase: toți deveniseră dependenți de el.
