Fostul mitropolit Sava îi scrie lui Ion Neculce, în 1722, să nu se lăcomească la moșia Mănăstirii Putna

 

„† Cinstit al nostru din darul Prea Svintului Duh fiiu sufletesc, dumnealui Ion biv hatman, să fii blagoslovit de mila lui Dumnidzău cu toată casa dumitale și-ți poftim tot fericitu bine trupăscu și sufletescu.

În trecutili zile, când ai trecut pe la noi, pe la Sinești, am fost avut cu dumneta puțină voroavă pentru Ostrița, cari hotar iasti dat Mănăstirii Putnii de răpăosatul Ștefan vodă cel Bun, ce să numeaște ctitor, și am fost spus dumitale că siamnili sint de la dumnita a triia movilă și de acolo în bolos (?) și spre miadzănoapte în părău, aceștia le știu încă de copil, când fusiasăm dejmar, de am luat de a dzăce boianenilor ce avusiasă holde pe acel hotar, care siamne nu numai bărbații, ce de-a puterea fi și babile le știu.

Iar dumnita de lăcomești a te lăți mai în sus, pune în socoteală că vei greși și-nnaintia lui Dumnidzău, și divanului Mării Sale domnului.

Ce, di-i vrea să mă asculți, eu așea te svătuescu priiatineaști și suflețeaște, nu te pune cu besearica lui H(risto)s, nici trage a lua să lași cu blăstăm cuconilor, nici te nedejdui c-ai mutat pietrile ca să cuprindzi pre partea dumitale pământ, pentru că toți sintem pământ.

Și acei ci-au îndzăstrat svintile mănăstiri cu moșii, au întărit cu urici și cu blăstăm, iar acela ce va călca blăstămul îi caută a da samă înnaintea strașnicului giudețu.

Multe am mai avea a scrie, ce pentru scurtarea, altili vom lăsa.

Sava proin mitropolit

Cu metanii mă închin dumitale,

V Botoșeni, iul(ie) 22

L(ea)t 7230.”

Sursa: Analele Putnei, nr. 2 din 2005

Ion Neculce s-a născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici (azi Ion Neculce) din județul Iași.

Tatăl său a fost Enache Neculce vistiernicul, iar mama – Catrina era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc.

Al doilea soț al Catrinei a fost Enache (Ienachi) grămăticul, tatăl vitreg al cronicarului.

 În anul 1686, un podghiaz polon (grup de ostași care execută o incursiune pe teritoriul străin cu scopul de a jefui) a ars conacul familiei de la Prigoreni și l-a ucis pe Enache.

Catrina cu copiii a fost nevoită să plece în Țara Românească, pentru a se adăposti la rudele de acolo, la stolnicul Constantin Cantacuzino.

Ea mai era însoțită de mama ei, Iordăchioaia, și de fratele ei, Iordachi stolnicul.

În 1691, Iin Neculce se întoarce în Moldova, unde capătă slujba de postelnic.

În 1700 era vătaf de aprozi, apoi devine vel-agă (șefului poliției), fiind însărcinat cu găzduirea solului polon Rafael Leszczynski în Iași.

În aceeași perioadă s-a căsătorit cu Maria, fiica biv-hatmanului Lupu Bogdan, nepoată de soră a lui Dimitrie Cantemir.

Sub Antioh Cantemir a înaintat până la rangul de vel spătar, și, după ce a stat retras un timp, a fost făcut mare hatman (1710-1711) de către Dimitrie Cantemir, la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare și a luat parte la războiul rușilor cu turcii.