Părintele a fost foarte afectat de acest demers, dar a trebuit să accepte.
Nu poţi sili pe nimeni să fie prinţesă, şi apoi dânsul cunoştea adevăratul motiv al acestui act: dragostea.
După ce constată că nu se potrivia câtuşi de puţin cu soţul său, contele Pierre de Polignac, de care s’a plâns chiar în cursul lunei sale de miere, spunând că avea „o inimă de piatră” prinţesa a avut succesiv două aventuri amoroase.
Întâi a fost doctorul Pierre Dalmazzo, căruia cercurile politice franceze nu i-au dat nici o importanţă, pentru că era un om cu totul lipsit de însemnătate politică.
Noua dragoste a prinţesei e însă marchizul italian Strozzi, care printr’o oarecare manevră politică ar putea să dea Italiei drepturi asupra minusculului principat de pe coasta Mediteranei.
Franţa s’a cam încruntat în faţa unor asemenea perspective şi a comunicat Charlottei că se impunea să aleagă între tron şi marchiz.
Marchizul de Strozzi e căsătorit, dar faptul acesta nu contează de vreme ce trăim într’o epocă de recorduri în materie de divorţ”.
Charlotte nu a obținut de la tatăl său decât divorțul.
Abia la 30 mai 1944, cu o zi înainte ca fiul ei să împlinească 21 de ani și în deplin acord cu tatăl ei, Charlotte a renunțat și a cedat drepturile ei la succesiunea tronului fiului ei Rainier.
De la această dată ea nu a mai fost Prințesă Ereditară și a rămas cu titlurile de Prințesă de Monaco și Ducesă de Valentinois.
După ce fiul ei și-a asumat tronul, Prințesa Charlotte s-a mutat la Le Marchais, un domeniu al familiei Grimaldi în afara Parisului.
A trăit acolo cu iubitul ei, un cunoscut hoț francez de bijuterii numit René Girier.
În 1977, Prințesa Charlotte a murit la Paris, Franța, la vârsta de 79 de ani.
Prințesă Ereditară din 1922 până în 1944
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois, Contesă de Polignac (Charlotte Louise Juliette Grimaldi; 30 septembrie 1898 – 15 noiembrie/16 noiembrie 1977), a fost fiica lui Louis al II-lea, Prinț de Monaco și mama Prințului Rainier al III-lea.

- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin