Revendicările populației din Monaco erau destul de originale. Revoltații voiau extinderea industriei jocurilor de noroc și, mai ales, o dreaptă distribuire a câștigului printre cetățeni, în loc ca banii să intre numai în punga prințului și a câtorva privilegiați. Cetățenii monegasci doreau și îngrijirea mai bună și înfrumusețarea țărișoarei lor. Ei mai voiau ca principatul să fie condus de către un consiliu național, în loc de a fi stăpânit de administrația cazinoului, așa cum prevedea în concesiunea stabilită de prinț.
Răsculații se plângeau că administrația cazinoului nu avea grijă de infrastructura publică, gândindu-se numai cum să atragă jucătorii.
Prințul Louis (foto) încasa anual de la concesionarii cazinoului frumușica sumă, în echivalent, de 80 de milioane de lei. Populația mai cerea drumuri bune, o plajă bine amenajată, hoteluri noi, lumină, precum și alte atracții pentru bogătași.
Cînd insistențele reformatorilor au devenit supărătoare, prințul a încercat să scape de ei dându-le răspunsuri evazive. Această atitutine i-a întărâtat și mai tare pe monegasci încât au hotărât desființarea tronului și anexarea la Franța.
În această criză majoră a intervenit principesa Charlotte și a salvat independența principatului. În tratativele pe care le-a angajat cu revoluționarii, a făcut nu numai risipă de farmec, ci a dat dovadă de o admirabilă înțelegere a nevoilor comunității. Trebuie menționat că prințul Louis, tatăl principesei Charlotte, fusese nevoit să părăsească Monaco, refugiindu-se în străinătate. Oricum el nu se bucurase niciodată de mare popularitate printre cei 23.418 supuși ai săi.
Prințesa i-a făcut pe răsculați să înțeleagă că ar fi o nebunie să-și anexeze principatul la Franța, câtă vreme unica lor resursă era ruleta. Ea a declarat că aprobă toate revendicările și promite să obțină consimțământul tatălui ei pentru realizarea lor. Întrunirea s-a încheiat cu nesfârșite urale la adresa principesei. Au trecut luni și nu s-a întâmplat nimic. Monegascii și-au dat seama că totul se datorează îndărătniciei principelui Louis și începură iarăși să se agite. Domnia lui devenise o chestiune de ore.
Prințesa, bolnavă fiind, s-a înfățișat revoluționarilor. Promise că va pleca imediat la Marsilia unde se afla tatăl ei. A doua zi s-a întors cu hârtiile semnate. Așa s-a terminat revoluția din Monaco.
