Revoluția din Monaco. Prințesa Charlotte salvează independența principatului

 

În iarna lui 1929 au răbufnit nemulțumirile locuitorilor Principatului Monaco, ajungându-se în pragul unei revoluții. S-au format bande de cetățeni care voiau să năvălească în palatul princiar și să dezarmeze armata pricipatului care număra doar 120 de oameni.

Revendicările populației din Monaco erau destul de originale. Revoltații voiau extinderea industriei jocurilor de noroc și, mai ales, o dreaptă distribuire a câștigului printre cetățeni, în loc ca banii să intre numai în punga prințului și a câtorva privilegiați. Cetățenii monegasci doreau și îngrijirea mai bună și înfrumusețarea țărișoarei lor. Ei mai voiau ca principatul să fie condus de către un consiliu național, în loc de a fi stăpânit de administrația cazinoului, așa cum prevedea în concesiunea stabilită de prinț.

 

Răsculații se plângeau că administrația cazinoului nu avea grijă de infrastructura publică, gândindu-se numai cum să atragă jucătorii.

Prințul Louis (foto) încasa anual de la concesionarii cazinoului frumușica sumă, în echivalent, de 80 de milioane de lei. Populația mai cerea drumuri bune, o plajă bine amenajată, hoteluri noi, lumină, precum și alte atracții pentru bogătași.

Cînd insistențele reformatorilor au devenit supărătoare, prințul a încercat să scape de ei dându-le răspunsuri evazive. Această atitutine i-a întărâtat și mai tare pe monegasci încât au hotărât desființarea tronului și anexarea la Franța.

În această criză majoră a intervenit principesa Charlotte și a salvat independența principatului. În tratativele pe care le-a angajat cu revoluționarii, a făcut nu numai risipă de farmec, ci a dat dovadă de o admirabilă înțelegere a nevoilor comunității. Trebuie menționat că prințul Louis, tatăl principesei Charlotte, fusese nevoit să părăsească Monaco, refugiindu-se în străinătate. Oricum el nu se bucurase niciodată de mare popularitate printre cei 23.418 supuși ai săi.

Prințesa i-a făcut pe răsculați să înțeleagă că ar fi o nebunie să-și anexeze principatul la Franța, câtă vreme unica lor resursă era ruleta. Ea a declarat că aprobă toate revendicările și promite să obțină consimțământul tatălui ei pentru realizarea lor. Întrunirea s-a încheiat cu nesfârșite urale la adresa principesei. Au trecut luni și nu s-a întâmplat nimic. Monegascii și-au dat seama că totul se datorează îndărătniciei principelui Louis și începură iarăși să se agite. Domnia lui devenise o chestiune de ore.

Prințesa, bolnavă fiind, s-a înfățișat revoluționarilor. Promise că va pleca imediat la Marsilia unde se afla tatăl ei. A doua zi s-a întors cu hârtiile semnate. Așa s-a terminat revoluția din Monaco.