Fascinația occidentalilor pentru fostul spațiu comunist. Turismul întunecat din Europa de Est
Ca urmare, multe dintre locurile asociate cu regimurile comuniste au fost abandonate de mult timp sau chiar distruse. Între timp, ororile istoriei secolului XX sunt comemorate prin Ziua Panglicii Negre, la 23 august – cunoscută oficial ca Ziua europeană de comemorare a victimelor stalinismului și nazismului.
În multe țări est-europene, precum Bulgaria, România, Ungaria, Cehia și Polonia, dorința localnicilor de a uita trecutul lor colectiv traumatizant se împletește în mod paradoxal cu nevoia de profit economic derivat din comercializarea rămășițelor moștenirii comuniste. Siturile comuniste se află în diferite stadii de reparare. Unele sunt degradate, cum ar fi Casa Monument a Partidului Comunist din Buzludzha, Bulgaria, care comemorează înființarea partidului din 1891. Altele sunt în stare bună, de exemplu șantierul naval din Gdansk, Polonia, unde a lucrat Lech Wałęsa înainte de a deveni primul președinte ales în mod democratic al țării în 1990.
O stare de melancolie asociată perioadei comuniste
La această enigmă se adaugă și mai mult dezamăgirea cu care oamenii din unele țări privesc tranziția către democrație – despre care mulți consideră că a adus puține beneficii și care i-a determinat pe unii să nutrească sentimente nostalgice față de perioada comunistă. În România, de exemplu, unii oameni vizitează mormântul fostului dictator Nicolae Ceaușescu în fiecare an în ziua de Crăciun – ziua în care a fost ucis prin împușcare în 1989. Aceste sentimente nostalgice par să fie mai frecvente în locuri precum Germania de Est, România și Bulgaria decât în alte țări din fostul bloc sovietic, cum ar fi Polonia, Ungaria și Cehia. Nu există încă cercetări substanțiale care să explice ce simt oamenii din diferite țări postcomuniste în legătură cu epoca comunistă.
Percepțiile colorate în roz ale vieții sub regimurile comuniste concurează cu amintirile despre realitățile dure ale vieții în blocul sovietic, unde supravegherea de stat și măsurile de securitate, corupția, paranoia, cenzura generalizată, lipsa bunurilor de necesitate și cozile lungi la magazine erau ceva obișnuit. Așadar, nu este surprinzător faptul că, în multe țări est-europene, unele situri comuniste au rămas în ruine, în timp ce altele au devenit atracții naționale. Nu există un consens cu privire la ceea ce ar trebui făcut cu siturile, monumentele și clădirile asociate cu regimurile comuniste, iar multe dintre ele au fost lăsate să se deterioreze.
În Ungaria, relația ambivalentă dintre trecutul comunist al țării și politica sa contemporană este ilustrată în Parcul de statui din Budapesta (cunoscut și sub numele de Parcul Memento) – un muzeu în aer liber cu 42 de statui și monumente comuniste colectate de pe străzile Budapestei după căderea Cortinei de Fier. Alegerea monumentelor reflectă trăsăturile conflictuale și nerezolvate ale identității și politicii naționale maghiare.
Patrimoniul comunist și locul său în turism rămâne controversat și ne pune în fața unui puzzle paradoxal. Siturile de patrimoniu comunist trebuie să reflecte realitățile trecutului și să ofere interpretări care să împletească poveștile din viața de zi cu zi cu aspectele represive și adesea violente ale regimurilor. Prezentările unilaterale riscă să înstrăineze localnicii și să sporească rezistența la astfel de dezvoltări turistice sau să creeze o versiune curată și comercializată a istoriei perioadei comuniste.
