Reuşeşte să scape teafăr din această urâtă încurcătură, însă creditul s-a dus pe copcă. Nimeni nu mai stă de vorbă cu el din foştii prieteni de afaceri.
Va să zică prima încercare pe piaţa londoneză nu a reuşit; poate că va reuşi a doua oară.
Între timp se mută la Atena. Aceasta era în anul 1879, adică la etatea de douăzeci şi opt de ani. Acuma devenise un negustor abil, avea o statură înaltă cu plete blonde şi maniere de lume mare.
Cercetează cafenelele care în orient înlocuiec bursa şi aşteaptă să-i pice vreo „afacere” – tocmai ca pe vremea când vagabonda ca mic copil prin docurile Constantinopolului.
Într-o bună zi soseşte în sfârşit momentul mult aşteptat. Norocul îi aduce lut Zaharoff o afacere mare de tot. Firma englesă Nordenfeldt, fabrică de arme, caută un reprzeentant pentru întreg Balcanul. Leafă de 300 mărci lunar plus procente.
O protecţiune înaltă, pe care a ştiut să şi-o câştige, îi procură postul. Niment nu se gândea atunci că tânărul grec va monopolize într-o bună zi toată branşa a caret mic agent devenise chiar acuma.
Era anul războiului ruso-turcesc şi Grecia proclama „neutralitatea înarmată”. Armele le livrează firma Nordenfeldt prin Zaharoff.
E o afacere splendidă şt totdeodată o manifestaţie de patriotism entuziast. Dar afacerile şt patriotismul ajung câteodată în conflict. Întâmplător firma lui Zaharoff construieşte un submarin; peste tot, primul submarin folosibil.
De această invenție se interesează guvernul turcesc Deoarece întreg Balcanul este raionul lut Zaharoff, acesta cu tot patriotismul său de grec, trebuie să vândă guvernulul din Constantlnopol două submarine.
În felul acesta se introduce şi în cercurile împortante din Constantlnopol. Între timp Nordenfeldt fuzionează cu inginerul american Hiram Maxim, inventatorul mitralierei. Cu aceasta se lărgeşte şi cercul de activitate a lui Zaharoff.
Acuma are ocazie să încheie livrări şi mal importante. Grecia, Turcia şi Serbia comandă cantităţi mari din noua armă. Afacerile se întind în Austria, Germania şi Spania.
În Madrid întâlneşte Zaharoff femeia care are să dea un sens nou şi o directivă nouă vieții sale.
Maria del Pilar Antonia, ducesă de Vlllafranca de los Caballeros, e soţia unui „grande” spaniol, vărul regelui. Este una din cele mai influente dame ale camarilei, şi cea mai frumoasă dintre toate damele de la curte.
Soțul ei, ducele, vegetează într’un sanator de boli mintale. Boala lui e incurabilă. Ducesa are trei copii; fiica s-a căsătorit mai târziu cu un prinţ din casa de Bourbon, iar cel doi băieţi au intrat în conţernul gigantic al regelui tunurilor.
Din fragedă copilărie au găsit în Zaharoff un al doilea părinte iubitor. Perechea aceasta, spaniola brunetă şi grecul bălan, de când s-au văzut prima dată în Madrid şi până la moartea ducesei în anul 1926, s-au iubit cu un devotament pe care nu-l poate da nici oficiul stării civile, nici sfintele taine.
Ducesa, supusă etichetei de curte spaniole, natural că nu putea să divorţeze. Însă nici ceremonialul, nici clevetirile, nici chiar bârfelile tuturor damelor de curte ale ambelor Castilii n-au fost în stare s’o facă să renunţe la legăturile ei cu Zaharoff.
Verile le petreceau la moşia fermecătoare din Balincourt pe care regele Leopold al Belgiei o instalase la timpul său pentru soţia sa morganatică, baroneasa Vaughan.
Aici s-au şi căsătorit, zece luni după ce ducele de Vlllafranca a murit în casa de alienaţi. Mireasa era atunci de şaptezeci, iar mirele de şaptezeci și cinci ani. Fericirea casnică a durat numai un an şi jumătate, când Lady Zaharoff întrio zi frumoasă de mai îşi dădu sufletul celor eterne în faimosul Monte Carlo.
