Tovarășul Cioară se întorcea, cum altcumva, doar pe calea aerului.
Dar să vedem cine era mult stimatul tovarăș zburător Gheorghe Cioară:
Gheorghe (George) Cioară (n. 23 febr. 1924, Bucureștii; d. 1993, București), membru supleant al C.C. al P.M.R. (25 iun. 1960–23 iul. 1965).
Gheorghe Cioară a fost membru al C.C. al P.C.R. (23 iul. 1965–22 nov. 1984); membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (21 iul. 1972–28 nov. 1974); membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974–23 nov. 1979).
Studii: liceul la București (1935–1941); Liceul Militar din Craiova (1941–1943); Facultatea de Construcții din Cernăuți (oct. 1943–oct. 1944), continuată la Institutul Politehnic București (oct. 1944–oct. 1946) și la Institutul Politehnic Leningrad, Secția Construcții Hidrotehnice (oct. 1946–1950).
Profesia de bază:
Inginer construcții hidrotehnice. Activitate și funcții: membru al U.T.C. din mart. 1945; membru de partid din nov. 1945; secretar al organizației U.T.C. din Institutul Politehnic București (ian.-oct. 1946); organizator de partid și președinte al Comitetului U.T.C. al studenților români din Leningrad (pânã în 1949); referent tehnic și secretar al organizației de bazã de partid la Institutul de Studii și Proiectãri Energetice (1950–apr. 1952); membru al Comitetului orășenesc de partid București (din ian. 1951); secretar al Societății Studenților Ingineri; director-adjunct și director al Direcției Speciale a Consiliului de Miniștri (apr. 1952–sept. 1953); conferențiar la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București (din 1952); adjunct al ministrului Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (sept. 1953–18 mai 1954); ministrul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (18 mai 1954–19 febr. 1957); locțiitor al reprezentantului R.P.R. la C.A.E.R. (6 febr. 1957–21 aug. 1965); secretar al Comisiei guvernamentale de colaborare economică și tehnico-științificã (din 1 aug. 1961); ministrul Comerțului Exterior (21 aug. 1965–29 apr. 1969); membru al Consiliului Economic (din 15 ian. 1968); primvicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării, cu rang de ministru secretar de stat (29 apr. 1969–17 sept. 1970); președinte al Consiliului Național al Cercetãrii Științifice (17 sept. 1970–29 mart. 1971); membru al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române (din 8 mart. 1971); președinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (29 mart. 1971–24 apr. 1972); prim-secretar al Comitetului municipal de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului București.
Un fel de Gabriela Firea a zilelor noastre
Primar general al Capitalei (24 apr. 1972–19 iun. 1976); viceprimministru al Guvernului (19 iun. 1976–1 febr. 1979); ministrul Construcțiilor Industriale (7 mart. 1978–1 febr. 1979); vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice și Sociale (până la 20 mart. 1979); ministrul Energiei Electrice (1 febr. 1979–26 mart. 1981); ministru secretar de stat la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie (26 mart. 1981–19 mai 1983); ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.S.R. în R.P. Bulgaria (12 sept. 1983–4 aug. 1984); președinte al Asociației de prietenie româno-egipteanã (în 1987).
Pe tărâm parlamentar
Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: București (4 febr. 1973–1980) și Târgu Cãrbunești, jud. Gorj (1980–1985); membru al Comisiei pentru industrie și activitatea economico-financiară a M.A.N. (din 22 mart. 1975).
Distincții:
„Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1954), clasa I (1964); Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a (1966); Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa a II-a (1971); Ordinul „23 August“ clasa I (1974); Ordinul „Apãrarea Patriei“ clasa a II-a (1981).
Sursă: CNSAS, Membri ai CC al PCR 1945-1989. Dicționar
Foto: Plecarea ministrului comerţului exterior al R.S.România, Gheorghe Cioară în Suedia, la invitaţia lui Gunnar Lange, ministrul comerţului exterior(6 III 1967), https://www.crimelecomunismului.ro/
