Tovarășul Cioară despre care Scânteia anunța că se întoarce pe calea aerului din vizitele în străinătate

 

În anii regimului Ceaușescu, când despre rasism și corectitudine politică nu se auzise în Republica Socialistă România, una dintre distracțiile românilor era să citească, în organul de presă al CC al PCR „Scânteia”, despre cum se întorcea în țară, din vizitele în străinătate, mult iubitul tovarăș Gheorghe Cioară.

Tovarășul Cioară se întorcea, cum altcumva, doar pe calea aerului.

Dar să vedem cine era mult stimatul tovarăș zburător Gheorghe Cioară:

Gheorghe (George) Cioară (n. 23 febr. 1924, Bucureștii; d. 1993, București),  membru supleant al C.C. al P.M.R. (25 iun. 1960–23 iul. 1965).

Gheorghe Cioară a fost membru al C.C. al P.C.R. (23 iul. 1965–22 nov. 1984); membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (21 iul. 1972–28 nov. 1974); membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974–23 nov. 1979).

Studii: liceul la București (1935–1941); Liceul Militar din Craiova (1941–1943); Facultatea de Construcții din Cernăuți (oct. 1943–oct. 1944), continuată la Institutul Politehnic București (oct. 1944–oct. 1946) și la Institutul Politehnic Leningrad, Secția Construcții Hidrotehnice (oct. 1946–1950).

Profesia de bază:

Inginer construcții hidrotehnice. Activitate și funcții: membru al U.T.C. din mart. 1945; membru de partid din nov. 1945; secretar al organizației U.T.C. din Institutul Politehnic București (ian.-oct. 1946); organizator de partid și președinte al Comitetului U.T.C. al studenților români din Leningrad (pânã în 1949); referent tehnic și secretar al organizației de bazã de partid la Institutul de Studii și Proiectãri Energetice (1950–apr. 1952); membru al Comitetului orășenesc de partid București (din ian. 1951); secretar al Societății Studenților Ingineri; director-adjunct și director al Direcției Speciale a Consiliului de Miniștri (apr. 1952–sept. 1953); conferențiar la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București (din 1952); adjunct al ministrului Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (sept. 1953–18 mai 1954); ministrul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (18 mai 1954–19 febr. 1957); locțiitor al reprezentantului R.P.R. la C.A.E.R. (6 febr. 1957–21 aug. 1965); secretar al Comisiei guvernamentale de colaborare economică și tehnico-științificã (din 1 aug. 1961); ministrul Comerțului Exterior (21 aug. 1965–29 apr. 1969); membru al Consiliului Economic (din 15 ian. 1968); primvicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării, cu rang de ministru secretar de stat (29 apr. 1969–17 sept. 1970); președinte al Consiliului Național al Cercetãrii Științifice (17 sept. 1970–29 mart. 1971); membru al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române (din 8 mart. 1971); președinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (29 mart. 1971–24 apr. 1972); prim-secretar al Comitetului municipal de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului București.

Un fel de Gabriela Firea a zilelor noastre

Primar general al Capitalei (24 apr. 1972–19 iun. 1976); viceprimministru al Guvernului (19 iun. 1976–1 febr. 1979); ministrul Construcțiilor Industriale (7 mart. 1978–1 febr. 1979); vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice și Sociale (până la 20 mart. 1979); ministrul Energiei Electrice (1 febr. 1979–26 mart. 1981); ministru secretar de stat la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie (26 mart. 1981–19 mai 1983); ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.S.R. în R.P. Bulgaria (12 sept. 1983–4 aug. 1984); președinte al Asociației de prietenie româno-egipteanã (în 1987).

Pe tărâm parlamentar

Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: București  (4 febr. 1973–1980) și Târgu Cãrbunești, jud. Gorj (1980–1985); membru al Comisiei pentru industrie și activitatea economico-financiară a M.A.N. (din 22 mart. 1975).

Distincții:

„Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1954), clasa I (1964); Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a (1966); Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa a II-a (1971); Ordinul „23 August“ clasa I (1974); Ordinul „Apãrarea Patriei“ clasa a II-a (1981).

Sursă: CNSAS, Membri ai CC al PCR 1945-1989. Dicționar

Foto: Plecarea ministrului comerţului exterior al R.S.România, Gheorghe Cioară în Suedia, la invitaţia lui Gunnar Lange, ministrul comerţului exterior(6 III 1967), https://www.crimelecomunismului.ro/