Extensiunea Universitară un experiment al intelectualilor din primii ani ai României Mari

 

Asociația Extensiunea Universitară din Cluj, înființată la câțiva ani după realizarea României Mari, fusese creată de cadre universitare din Cluj cu scopul „de a răspândi și populariza cunoștințele științifice referitoare, în special la problemele culturale, sociale și economice din timpul nostru, în legătură cu viața poporului român”.

„În sânul Universității și în special al Extensiunii Universitare toți specialiștii ei au menirea și datoria să-și spună cuvântul, iar prin controlul și țărmurimile lor să fixeze neîncetat situația culturală a zilei, să vadă care e neștiința și inertia care trebuiesc înlăturate și care este știința ce trebuie la un moment dat răspândită.

Universitatea și Extensiunea Universitară sunt singurele instituții care, repetăm, într-un stat liber și democrat reprezintă la un loc toate ramurile vieții și trebuie să aibă cuvântul tuturor specialiștilor țării.

Ea singură reprezintă, intelectual, mai bine țara”, scria președintele Asociației, profesorul universitar Virgil I. Bărbat.

Interesul momentan al neamului

Tot Bărbat explica: „În ceea ce privește apoi cealaltă latură a problemei, interesul momentan al neamului, Extensiunea Universitară, care trebuie să devină o mișcare general a universităților noastre, poate și trebuie să ajungă la o federalizare a ei, având în comitetul central totdeauna, ca președinte, pe ministrul instrucțiunii publice sau al artelor, în funcțiune; miniștrii plecați de la guvern rămânând de drept în sânul acestui comitet, spre a se asigura mai mult opera de continuitate.

În felul acesta se va înlătura o data pentru totdeauna anarhia care domnește astăzi opera de organizare a răspândirii culturii și în capul ei, în măsura în care o susține neamul cu banii lui, vor fi în sfârșit puși aceia și acea instituție care, prin stadiul de dezvoltare la care am ajuns, au dreptul și datoria să împlinească rolul acesta.

Dar ieșirea universității în afară de zidurile ei trebuiește completată și în altfel.

Ea nu poate rămânea un cap fără trup.

Opera de Extensiune Universitară trebuie legată cu acea de extensiune a liceului și școlii primare”.

Istoric

„Extensiunea Universitară” a fost o asociaţie cu caracter cultural-educativ înfiinţată în 1924 la Cluj, de o serie de personalităţi culturale româneşti.

Preşedinte şi ideolog principal al asociaţiei a fost sociologul Virgil Bărbat, întemeietorul şcolii sociologice de la Cluj.

Printre cei care au colaborat cu „Extensiunea Universitară” s-au numărat Florian Ştefănescu-Goangă (secretar), Sextil Puşcariu, Liviu Rusu, Onisifor Ghibu, Ştefan Bezdechi, Gheorghe Bogdan-Duică etc.
Asociaţia a luat forma unei adevărate mişcări culturale, apolitice, constituită după modelul anglo-american.

Avea ca scop răspândirea în rândul maselor, a ideilor universitare, într-o expunere accesibilă.

Propaganda culturală a „Extensiunii” era legată de ideea potrivit căreia educaţia se adresează tuturor, ea fiind un „îndreptar al vieţii”, menit să modeleze conştiinţa culturală românească.

Activitatea asociaţiei a totalizat un număr de 1.050 conferinţe, pe teme din cele mai variate, care s-au ţinut în 52 de oraşe ale ţării.

„Extensiunea” a publicat şi un „Buletin”, care a apărut în trei volume.

A fost desfiinţată în 1930.

Sursa: Buletinul Extensiunii Universitare din Cluj, anul al doilea 1925-26