Cert e că avea trei bănci, la Roma, Neapole și Porto Ercole cu vreo sută de filiale, dintre care la Constantinopol, la Alexandria în Egipt, la Londra sau la Lyon.
Mai dispunea de 100 de corăbii care navigau sub pavilionul său și uriașe proprietăți agricole. Avea peste 20.000 de angajați.
Bogățiile întregii nobilimi din Roma, strânse la un loc, nu le întreceau pe ale sale.
Și cuverturile le avea împodobite cu perle.
Imperia
La banii lui și-a luat nevastă pe măsură.
O chema Imperia și totul era imperial la ea: frumusețea, rafinamentul, ținuta, cultura.
Citea pe Platon în greacă și pe Ovidiu în latinește, recita poeziile lui Petrarca și nuvelele lui Bocaccio, cânta la țiteră și compunea versuri.
Imperia a murit la doar 27 de ani, dar frumusețea ei păgână continuă și azi strălucească, prin opera lui Rafael, în încăperile Vaticanului sau sub bolta Sf. Petru și a Sf. Maria del Paolo.
Elita lumii
În saloanele lui Agostini se strîngea elita lumii din acea vreme. Ambasadorii cerșeau favoarea de a fi invitați.
Pasiunea sa erau banchetele fastuoase.
Cu ocazia botezului unui fiu al său, la finalul ospățului, Papa Leon al X-lea i se adresă în latină: „Credeam, Agostino, că ne vei trata cu cea mai mare familiaritate”.
Bancherul, surâzând, răspunse: „Modestia acestei mese a confirmat dorința Sfinției Voastre”. Îl costase echivalentul a 40 de milioane lei-aur.
La un alt banchet, la care au participat personalități din toată Europa, fiecare a avut săpată stema proprie pe farfuriile din aur ce îi erau destinate.
Altădată, la un banchet organizat pe o mare terasă din apropierea Tibrului, a poruncit să fie aruncată în fluviu toată vesela din aur și argint, pe măsură ce invitații terminau de servit.
Protector al artiștilor
Agostino Chigi s-a născut în 1466 la Siena și a murit la Roma, în 1520. Era fiul proeminentului bancher Mariano Chigi, membru al unei case străvechi și ilustre.
A fost un mare patron al artelor. I-a încredințat lui Rafael decorarea sălii Galateei din Villa Farnesina, pe care tocmai o construise.
Poetul și prozatorul Pietro Aretino a fost protejatul său. Lui Perugino i-a comandat să-l picteze.
Sursa. Prof Ruggero Pamieri, Bancherii italieni în timpul Renașterii
