Tratamentul aplicat de Publius Vedius Pollio sclavilor săi a fost atât de îngrozitor încât l-a determinat chiar pe împărat să ia măsuri și a determinat societatea romană să-și modifice punctele de vedere asupra cruzimii față de sclavi.
Istoria nu reține multe detalii despre viața lui Vedius Pollio, deși știm că s-a născut cândva în secolul I î.Hr., ca fiul unui sclav eliberat.
Vedius Pollio a reușit să ajungă, din zdrențele în care s-a născut, la bogății uriașe și la rangul celor mai distinși cetățeni ai Romei.
Se speculează că Pollio s-a născut în orașul Benevento (în latină: Beneventum). Acest lucru se presupune din faptul că, odată bogat și cu un înalt statut social, Vedius Pollio a ridicat acolo un templu în cinstea prietenului său, împăratul Augustus.
Aceasta a făcut-o din proprie inițiativă și din propriile sale finanțe. Desigur, acest lucru indică faptul că în acel moment era extrem de bogat. Finanțarea construcției unui templu era o întreprindere și o investiție majoră.
Prietenul lui Octavian Augustus
Vedius Pollio a reușit să câștige prietenia împăratului Romei. Înainte de încoronarea lui Octavian Augustus, nici o sursă nu-l menționează pe Pollio.
Numai după înscăunare lui Octavian, numele lui începe să apară în sursele istorice.
A fost numit într-o funcție importantă în provincia romană Asia.
Această diviziune administrativă era o provincie senatorială și era administrată de un proconsul.
Faptul că unul cu originea sa a fost plasat într-o poziție atât de importantă a fost îngrozitor pentru mulți din cercurile înalte ale Romei.
Dar, poziția sa este un indiciu clar că Vedius Pollio a fost un prieten deosebit de apropiat al împăratului.
Istoricii presupun că Vedius Pollio și-a îndeplinit mandatul în Asia cândva în jurul anului 30 î.Hr.
A reușit să devină extrem de bogat.
Bogăția sa este dovedită de mai multe proprietăți pe care le deținea. Una dintre acestea a fost renumita Grotta di Seiano, unde avea o vilă maiestuoasă situată în Câmpurile Flegrei (Campi Flagrei), aproape de Napoli.
Această minune a arhitecturii romane a fost cu siguranță un lux pentru un membru al ordinului ecvestru, cum era el.
Imensa vilă de lux, cunoscută sub numele de Pausilypon, a fost cu siguranță un semn al unei imense bogății.
Așezată pe o stâncă bătută de valuri, avea propriul său mic amfiteatru pentru lupte de gladiatori și o grotă lungă de 842 de metri, menționată mai sus, care lega vila de orașul Pozzuoli.
Grota complexului a fost proiectată de faimosul arhitect roman, Cocceius Auctus, care a proiectat și alte faimoase grote în timpul domniei lui Augustus.
Mai târziu, celebrul poet roman Ovidiu a descris vila Pausilypon „ca un oraș”.
Cu toate acestea, bogăția lui Vedius Pollio și prietenia sa cu împăratul nu au fost lucrurile pentru care a rămas în istorie.
Cruzimea sa extremă l-a făcut nemuritor. Era incredibil de crud față de numeroșii săi sclavi.
Avea obiceiul de a-și arunca sclavii într-un bazin mare plin de anghile, pe care le creștea doar în acest scop. Anghilele sfârtecau un om în câteva minute. Era un mod deosebit de chinuitor de a muri.
Este important de menționat că, ucigându-și sclavii în acest fel, Vedius Pollio nu a încălcat nici o lege romană.
