Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Epurările la vârf: Dej vs. Ana Pauker
Articole online

Epurările la vârf: Dej vs. Ana Pauker

dej-luca-pauker

În perioada 1948-1952, pe plan intern, mișcarea comunistă s-a concentrat în jurul a două personalități, Dej și Ana Pauker. Cel dintâi, ales secretar general în 1945, după succesul loviturii de palat din 1944, în urma căreia fostul lider, Ștefan Foriș, fusese asasinat, se afla în fruntea comuniștilor care petrecuseră războiului în România, în clandestini și în închisori. Alături de Emil Bodnăraș, fost ofițer de artilerie recrutat de spionajul sovietic, a organizat asasinarea secretarului general al PCdR, Foriș, devenind liderul informal al partidului. De cealaltă parte, Ana Pauker, soția militantului Marcel Pauker din 1921, și membră a Comitetului Central al PCR din 1922, a reușit să evadeze în URSS după arestarea sa din 1925, activând în cadrul secției românești a Cominternului.

Epurările la vârf: Dej vs. Ana Pauker

Revenită în 1934 în mod clandestin, a fost eliberată în urma schimbului de prizonieri dintre URSS și România, în schimbul lui Ion Codreanu.

Lupta pentru putere dintre cele două grupuri, cel lui Dej, secondat de Bodnăraș, și cel al Anei Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, al comuniștilor veniți de la Moscova, a sporit gradul de dogmatism ideologic, cele două grupuri căutând sprijinul sovietic, al lui Stalin. Anul 1948 a însemnat un punct de cotitură în istoria PMR.

Antisemitismul lui Stalin îl făceau pe Dej favorit, mai ales că dogmatismul său și docilitatea erau exemplare. Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în perioada 1944-1948 și vechi militant comunist, cu studii în drept, a fost înlăturat de cele două grupări comuniste, fiind exclus din CC al PMR. Criticat în urma plenarei CC al PMR din 10-11 iunie 1948, acesta a fost arestat și executat 6 ani mai târziu, în urma unui proces fără probe, căci era considerat un potențial concurent al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Ana Pauker, confruntată cu antisemitismul crescând în URSS și Europa Centrală și de Sud-Est, și acuzată că permisese intrarea în partid a unui număr mare de legionari, a renunțat la lupta pentru putere, în 1951, la aniversarea a 30 de ani de la înființarea partidului, Luca și Pauker recunoscândul pe Dej ca lider.

După plenara CC al PMR din 29 februarie-1martie 1952. Biroul Politic a fost epurat ideologic, Ana Pauker nefiind realeasă

În schimb, membri supleanți au devenit Ceaușescu și Drăghici. Vasile Luca a fost condamnat la moarte în octombrie 1954, pedeapsa fiind comutată în închisoare pe viață, în vreme ce Ana Pauker nu a fost judecată.

După eliminarea grupului antipartinic, a Anei Pauker și a aliaților săi, nu a mai existat grupări distincte în interiorul PMR, ci mai degrabă un conflict de generații. Ca răspuns la presiunile sovieticilor, Dej a început să privească cu simpatie spre regimului lui Mao Zedong, în 1954, la București, fiind organizate manifestări în cinstea celei de-a cincea aniversare a RP Chineză. După Congresul al XX al PCUS, Dej, în cadrul plenarei CC al PMR, a calificat concluziile Raportului secret prezentat de Hrușciov drept irelevante pentru PMR, criticând din nou grupul antipartinic. Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi, membri ai delegației PMR la Congresul XX al PCUS, l-au atacat pe Dej, fiind în iunie 1957 din toate posturile politice, Constantinescu fiind păstrat în CC al PMR. Cei doi au ocupat însă alte sinecuri, Constantinescu la Institutul de Cercetări Economice al Academiei, iar apoi cel de Istorie al Academiei RPR.

Registration

Aici iti poti reseta parola