Online

“Elita BUCUREŞTEANĂ” şi LITERATURA la 1915

 Cătălin Pena
“Elita BUCUREŞTEANĂ” şi LITERATURA la 1915

C.Ş. Făgeţel era unul dintre cei doi redactori ai revistei săptămânale tipărită la Craiova, la editura Ramuri, Drum drept, condusă de Nicolae Iorga, care costa 20 de bani exemplarul, iar abonamentul anual era 10 lei, în ţară, şi 12 lei în străinătate. Revista apărea din 1905.

C.Ş. Făgeţel avea o problemă cu scriitori care făceau bani aciuindu-se pe lângă oamenii politici, dar şi invers: “Ne-am plâns de prea multe ori că statul se poartă vitreg cu representanţii literaturii noastre, în cât astăzi avem în Bucureşti o întreagă cohortă de întreţinuţi cari cerşesc la Ministere în numele literaturii fără ca literatura să câştige ceva de pe urma lor. S-ar putea spune că cea mai proastă literatură s-a făcut tocmai în vremea celor mai intense legături între oficialitate şi scriitori. De la strălucita epocă cari îmbogăţeau literatura luptând cu cea mai cumplită sărăcie, am trecut dintr-odată la epoca îmbuibaţilor de azi cari-şi întreţin eleganta lor trândăvie printr-o meşteşugită exploatare a oficialităţii noastre în numele unei literaturi pe care alţii au făcut-o şi alţii au ridicat-o, prin muncă, prin suferinţă, prin onestitatea şi prin idealismul lor cronic.

Şi lucrurile nu puteau fi decât aşa, pentru că cei câţiva oameni politici, cari au căutat să ajute pe scriitori, erau ei înseşi exploatatori ai literaturii. Ne având altă ţintă de cât aceia de a-şi proteja personalitatea cu prestigiul pe care-l căpătase literatura într-un anume moment, ei s-au apucat să-şi reverse filantropia în mod oficial mai ales asupra acelora dintre scriitori cari erau mai îndrăzneţi, mai deprinşi cu pehlivăniile vieţii de Bucureşti şi mai “lansaţi”  printr-o reclamă bine “aranjată” tocmai pentru a smulge cât mai mult din mâinile unei oficialităţi care nu era de loc iniţiată în lumea valorilor literare. E drept că din contactul cu oficialitatea au cules foloase  şi câţiva scriitori de seamă, dar de cele mai multe ori contactul acesta s-a dovedit a fi foarte fertil mai ales pentru mediocrităţiile răzimate pe o reclamă intensă. Gândiţi-vă, de pildă, că dl A. de Herz a fost şeful de cabinet al unui ministru conservator, iar un altul, copilul teribil al Capitalei noastre literare, era să fie numit acum câteva săptămâni subdirector al Teatrului Naţional din Bucureşti”.

 

Făgeţel mai preciza că erau şase ani de când scriitorii români nu făceau altceva decât să se lanseze, ducându-şi fiecare poezia sau nuvela din oraş în oraş pentru a o cunoaşte cât mai multă lume: “Sezătorile literare au devenit un fel de boală a literaturii noastre. Nu e zi să nu citim prin gazete că în cutare oraş a avut loc o şezătoare literară”.

 

“Nu mai vorbim de “elita” noastră bucureşteană în saloanele căreia literatura e totdeauna poftită prin reprezentanţii ei autorizaţi: A. de Herz, Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu şi Ion Pavelescu.

E lucru uşor de înţeles însă că literatura românească nu se poate mândri de loc cu sprijinul pe care i-l dă “elita bucureşteană  a cărei cultură e aşa de sigură în aprecierile ei în cât „savurează” manufactura literară a d-lor A. de Herz, Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu (FOTO) şi... Ion Pavelescu, acesta din urmă fiind ultima şi cea mai fericită lansare ce se face astăzi în numele literaturii şi cu concursul luminat al elitei noastre bucureştene”, mai consemna Făgeţel.

 

 

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric