Se estimează că a torturat și ucis brutal între 80 și 650 de tinere între 1585 și 1610.
A fost închisă în 1610 în castelul Csejte, acum în Slovacia, unde a rămas până la moartea sa, patru ani mai târziu.
Povestea groaznică a lui Elisabeta Bathory a devenit parte a folclorului național și a făcut obiectul a numeroase piese de teatru, cărți și filme.
Ea este adesea comparată cu Vlad al III-lea Țepeș al Țării Românești, pe care se bazează parțial contele fictiv Dracula.
Dar în ultimii ani, adevărul din spatele poveștii ei a fost pus în discuție și unii cercetători susțin acum că Elisabeta Báthory nu a fost o criminală, ci mai degrabă o victimă trădării politice.
S-a născut în 1560 sau 1561 la Nyírbátor în Ungaria și și-a petrecut copilăria la castelul din Nagyecsed.
Tatăl ei a fost George Báthory, fratele lui Andrei Báthory, care a fost voievod al Transilvaniei, iar mama sa a fost Anna Báthory (1539–1570), fiica lui Ștefan Báthory de Șimleu, un alt voievod al Transilvaniei.
Prin mama sa, Elisabeta era verișoară cu nobilul maghiar Ștefan Báthory, rege al Poloniei și principe al Transilvaniei.
Căsătoria
Elisabeta a fost logodită cu Ferenc Nadasdy, la vârsta de 11 ani, conform unui acord politic între cercurile aristocrației.
La vârsta de 13 ani, Elisabeta a rămas însărcinată cu László Bende, un funcționar de la castelul Sárvár.
Deși nu avea vârsta de 18 ani, Ferenc l-a pedepsit sever pe funcționar: l-a castrat apoi l-a aruncat unei haite de câini.
Elisabeta a fost mutată la un alt castel unde a născut în 1574, în secret, o fiică pe nume Anastasia Báthory.
Ferenc s-a asigurat că fiica va rămâne un secret și a acceptat să se căsătorească cu Elisabeta pe 8 mai 1575.
După căsătorie, Elisabeta s-a mutat la castelul Sárvár unde și-a petrecut timpul mai mult singură în timp ce soțul ei studia la Viena.
În 1578, Ferenc a devenit comandantul șef al trupelor maghiare.
În timpul Războiului Lung (1593-1606) Elisabeta a fost însărcinată cu apărarea proprietăților soțului ei.
În jurul anului 1585, Elisabea a dat naștere altei fete, Ana (care avea să fie soția lui Miklós Zrinyi VI) iar mai târziu unei alte fete, Katalin, unui fiu György, o altă fiică, Orsolya și altor trei băieți: Pál , András și Miklós.
Toți copiii ei au fost îngrijiți de guvernante, așa cum fusese crescută și Elisabeta.
Soțul Elisabetei a murit în anul 1604, la vârsta de 48 de ani, din cauza unei boli necunoscute sau a unei răni din război.
Cei doi au fost căsătoriți timp de 29 de ani.
Intrigile politice
Între anii 1602 și 1604, pastorul luteran István Magyari s-a plâns aristocraților, atât în public cât și la curtea din Viena, de comportamentul contesei.
Deși autorităților maghiare le-a luat ceva timp până să acționeze, în anul 1610, regele Matia al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul.
Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar, la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii.
Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți.
Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost adolescente, fete ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte promițându-le o muncă bine plătită.
Mai târziu, Elisabeta începuse să omoare fiicele din mica nobilime care fuseseră trimise de părinții lor pentru a învăța eticheta curții.
Conform mărturiilor, au avut loc și răpiri.
Atrocitățile descrise de martori includeau bătăile grave, arsurile, mutilările mâinilor, mușcarea cărnii de pe față, mâini și alte părți ale corpului, înghețarea sau moartea prin înfometare.
Unii martori au numit rude ale contesei care i-au căzut drept victime.
Alții au declarat că au văzut urme de tortură pe cadavre.
Benedikt Deseo și Jakob Szilvassy, au declarat cum au văzut-o cu ochii lor pe contesă torturând și asasinând tinerele servitoare.
