Conform mărturiei celor doi, Elisabeta a torturat și și-a omorât victimele nu numai în castelul Csejte dar și pe proprietățile sale din Sarvar, Németkeresztúr, Bratislava și Viena.
Martorii au numit câteva persoane care îi furnizau tinerele fete, contesei.
Numărul exact al femeilor torturate și ucise de Elisabeta este necunoscut, deși se crede că ar fi în jur de 650, între anii 1585 și 1610.
Arestarea
Thurzó a negociat cu fiul contesei, Paul și cu alți doi dintre frații acestuia. Un proces și o execuție ar fi cauzat un scandal public și o rușine pentru familia nobilă și influentă (care conducea Transilvania la acea vreme).
În consecință, Thurzó împreună cu fii contesei au plănuit ca Elisabeta să dispară o vreme la o mănăstire de călugărițe apoi au convenit să fie arestată la domiciliu.
Regele Matia al II-lea a solicitat ca Elisabeta să fie condamnată la moarte.
Pe 30 decembrie 1610, Thurzó a arestat-o pe contesă și pe patru dintre slujitorii ei, care au fost acuzați de complicitate: Dorotya Semtész, Ilona Jó, Katarína Benická, și János Újváry („Ibis” sau Fickó).
Oamenii lui Thurzó i-au raportat că, în timpul arestării, au găsit o fată moartă și o alta aproape moartă în temnițele castelului.
Regele Matia i-a cerut lui Thurzó să o aducă în fața instanței în timp ce alți doi notari au fost trimiși pentru a colecta probe suplimentare.
Thurzó a reușit să-l convingă pe rege că un astfel de act ar afecta negativ nobilimea.
Prin urmare, procesul a fost amânat pe o perioadă nedefinită.
Procesul
Complicii contesei au fost aduși în fața instanței de judecată.
Procesul a început pe 2 ianuarie 1611 la Bicse, prezidat de Judecătorul Regal al Curții Supreme, Theodosious Syrmiensis de Szulo, și alți 20 de judecători asociați.
Elisabeta nu s-a prezentat la proces.
În timpul judecății, zeci de martori și supraviețuitori au depus mărturie împotriva ei.
Pe lângă mărturii, Curtea a examinat cadavrele care au fost găsite ca probe.
80 de inculpați au fost găsiți vinovați și acuzați de crimă.
Trei dintre eu – Semtész, Jó și Ficko – au fost condamnați la moarte. Sentințele au fost executate imediat iar înainte de arderea pe rug, lui Semtész și Jó le-au fost smulse degetele cu clești fierbinți, în timp ce Ficko, care era considerat mai puțin vinovat, a fost decapitat iar trupul său a fost ars alături de cei doi.
În urma judecății, o spânzurătoare roșie a fost ridicată în apropierea castelului pentru a arăta publicului că justiția și-a făcut datoria.
Ultimii ani
Elisabeta nu a fost supusă niciodată unui proces, însă familia ei a închis-o pe viață în castelul Csejte.
Aceasta a fost zidită într-un turn îngust fără ferestre, doar cu câteva găuri care îi asigurau mâncarea și aerul necesar pentru a o ține în viață.
Contesa a fost întemnițată timp de patru ani, până la moartea sa.
La 24 august 1614, Elisabeta a fost găsită moartă de către un paznic.
De vreme ce în camera sa au fost găsite platouri cu mâncare care fuseseră neatinse, data exactă a morții sale nu a putut fi pronunțată.
A fost înmormântată în cimitirul bisericii Csejte, dar din cauza scandalului sătenilor care strigau „tigroaica din Csejte”, aceasta a fost mutată în cimitirul de lângă locul ei de naștere din Ecsed, în cripta familiei Báthory.
Trădare politică?
În ultimele două decenii, un mai mulți istorici, în frunte cu Laszlo Nagy, au apărat-o pe ElisabetaBáthory, susținând că acuzațiile aduse împotriva ei au făcut parte dintr-un plan viclean al lui Thurzò de a întemnița un rival politic deranjant.
