Astfel, imediat după sosirea în țară agentul diplomatic străin trebuia să informeze pe ministrul Afacerilor Străine despre sosirea sa la București, solicitând o audiență de prezentare a copiilor documentelor de acreditare, printr-un secretar ori printr-o scrisoare.
Constantin G. Manu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Constantinopol (1912-1916). ANIC
După prezentarea la Ministerul Afacerilor Străine urma recepția solemnă de prezentare a scrisorilor de acreditare în fața Domnitorului Carol I:
„În ziua fixată pentru audiență, un adjutant al Măriei Sale merge cu două trăsuri ale Curții și doi lachei în [ținută de] gală la locuința agentului și-l conduce la palat.
Șeful misiunii se urcă în întâia trăsură și adjutantul ia loc la stânga sa; ceilalți membri ai agenției iau loc în a doua trăsură.
La palat garda prezintă armele. Agentul este primit în josul scării de ofițerul de ordonanță de zi.
Adjutantul introduce pe agent și suita sa în salonul de recepțiune, unde stau mareșalul și Casa militara a Măriei Sale.
Edgar Constantin Mavrocordat (1857-1934), secretar de legaţie cl. a II-a la Paris (1884). BAR
Adjutantul de serviciu pe lângă Măria Sa anunță Înălțimii Sale principelui pe agent, cu numele și titlurile sale; după aceea agentul și personalul său sunt invitați a trece in apartamentul unde se găsește Măria Sa.
Ministrul Afacerilor Străine prezintă pe agent Măriei Sale. Agentul pronunță câteva cuvinte și remite scrisorile sale de creanță principelui, care le depune în mâinile ministrului Afacerilor Străine.
Când Măria Sa concediază pe ministrul străin, acesta este recondus cu același ceremonial care a prezidat la sosirea sa.
Pe timpul audienței, ministrul Afacerilor Străine stă la stânga Măriei Sale. Casele civilă și militară stau la spatele Măriei Sale.
După remiterea scrisorilor de creanță și finirea recepțiunii la Măria Sa Domnul, agentul va fi condus în apartamentele Măriei Sale Doamnei de mareșalul Curții, care-l prezintă Înălțimii Sale”.
Trandafir G. Djuvara (1856-1935), trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Constantinopol (1896-1899). Uniformă diplomatică, mare ţinută, cu decoraţii
AMAE
Alte ocazii uzuale pentru purtarea uniformei diplomatice erau festivitățile organizate cu prilejul zilelor naționale, ceremoniile publice, vizitele oficiale și reuniunile corpului diplomatic din București ori capitalele și orașele lumii unde România avea reprezentanțe diplomatice și oficii consulare.
Uniforma diplomatică și protocolul Curții Regale au rămas aproape neschimbate până în 1947, deși portul costumelor diplomatice a fost practic abandonat înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, pe fondul copierii formelor exterioare ale fascismului, inclusiv prin introducerea de noi uniforme civile.
Foto deschidere: Misiunea extraordinară română la încoronarea ţarului rus Alexandru al III-lea (Moscova, 15 mai 1883). De la stânga la dreapta: cei trei membri ai legaţiei României la Petersburg – Dimitrie Perticari, secretar de legaţie cl. a II-a, Nicolae Kretzulescu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar (1881-1886), Alexandru E. Lahovari, secretar de legaţie cl. I, colonelul Cazimir și generalul Eraclie Arion. Se remarcă cizmele de cavalerie, cu pinteni.
Sursa: #ArhiveleDiplomatice
