Ei sunt Denisovanii, verişorii noştri dispăruţi acum 50.000 de ani

 

Cercetătorii israelieni au reuşit să ofere o fizionomie unui alt „verişor” îndepărtat al lui Homo sapiens, Omul de Denisova.

O metodă revoluţionară de analiză genetică a reuşit să dea o faţă celei mai „noi” rude de-ale noastre, Denisovanii.

Pe scurt, cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim au reuşit să reconstituie felul în care arăta un „verişor” îndepărtat al omului modern, Omul de Denisova.

Oamenii de ştiinţă ştiau deja cum arăta Omul de Neanderthal. Graţie unor studii ADN, cercetătorii israelieni au reuşit să ofere o fizionomie unui alt „verişor” îndepărtat al lui Homo sapiens, Omul de Denisova, dispărut de pe Terra în urmă cu 50.000 de ani.

Despre Omul de Denisova, ale cărui prime fosile au fost descoperite în 2008, oamenii de ştiinţă cunoşteau puţine lucruri, întrucât au găsit doar dinţi, fragmente osoase şi un maxilar inferior. Era prea puţin pentru a descifra fizionomia acestei specii de hominizi.

Rămăşiţele au fost găsite în munţii Altai, în sudul Siberiei, ceea ce a demonstrat că acum 30.000 de ani în această regiune trăiau fiinţe care nu aparţineau nici familiei Omului de Neanderthal, nici celei a Omului de Cro-Magnon.

Denisovanii au coexistat cu Omul de Neanderthal şi cu modernul Homo Sapiens acum circa 100.000 de ani, potrivit The Times of Israel.

Sub conducerea profesorului Liran Carmel, cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim au utilizat evoluţia secvenţelor de ADN descoperite în acele fragmente pentru a ghici genele care erau active şi pentru a reconstrui astfel aspectul fizic al Omului de Denisova.

Ei au dezvoltat o nouă metodă, „fiabilă în procent de 85%”, a precizat profesorul israelian. Astfel, savanţii au putut să reconstituie pentru prima dată, după trei ani de cercetare, aspectul general al denisovanilor.

Ei au evidenţiat 56 de diferenţe dintre Omul de Denisova şi Omul modern şi Omul de Neanderthal. De exemplu, Omul de Denisova avea o frunte mică, spre deosebire de Homo sapiens, dar similară celei a neanderthalienilor.

„Denisovanii erau mai apropiaţi de Omul de Neanderthal decât de noi, căci sunt mai apropiaţi de ei pe scala evoluţiei”, a explicat profesorul Carmel.

Cercetătorii speră că această reconstituire va permite autentificarea craniilor descoperite în China în urmă cu câţiva ani şi care par să fi aparţinut, prin prisma dimensiunilor lor, unor Oameni de Denisova.

Practic, cea mai frapantă caracteristică, şi anume craniile mari, a determinat reexaminarea misterioasei descoperiri făcute în China.

Aceste concluzii au fost posibile graţie descoperirii unui os într-o peşteră din Siberia, în apropiere de Mongolia, a explicat Erella Hovers, profesoară de arheologie preistorică la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

Cercetătorii, în majoritate ruşi, efectuează săpături arheologice în acea zonă de aproximativ 40 de ani.

Osul în cauză a aparţinut „unei fete denisovane de 13 ani, care a murit în peştera Denisova din Siberia, în urmă cu circa 70.000 de ani, iar ea ne-a lăsat moştenire acel os mic rozaliu”, a precizat profesorul Carmel.

"Acel os roz a deschis un nou capitol în evoluţia omului", a subliniat acelaşi expert.

Oamenii de Denisova au dispărut complet în urmă cu 50.000 de ani, însă cercetătorii nu cunosc motivele aflate în spatele acelei extincţii.

Aceşti verişori îndepărtaţi au lăsat moştenire o parte din genomul lor unor Homo sapiens: mai puţin de 1% pentru populaţiile asiatice şi amerindiene şi până la 5% pentru aborigenii din Australia şi populaţiile din Papua Noua Guinee.

Ei au transmis şi tibetanilor o parte din genele lor, care le permit să respire mai uşor la altitudini ridicate.

Neanderthalienii au migrat în regiuni în care se găseau Oameni de Denisova, a reamintit profesoara Hovers. Cercetătorii au descoperit un fragment osos provenind de la o fată născută dintr-un tată denisovan şi o mamă neanderthaliană.

Care era relaţia lor cultural şi cum interacţionau ei, asta le rămâne de determinat arheologilor.

CREDIT FOTO: Times of Israel