Membrii aceste grupuri voiau transformarea în partid comunist.
Așa că o delegaţie a socialiștilor, compusă din Gheorghe Cristescu Plăpumarul, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvan, David Fabian și Ioan Flueraş, a plecat la Moscova pentru a discuta despre transformarea partidului într-unul comunist.
Discuţiile urmau să aibă în vedere structura şi scopurile mişcării lor, precum şi necesitatea de a-i elimina pe moderaţi şi despre necesitatea de a se alătura Internaţionalei a III-a comuniste.
Cristescu Plăpumarul, Popovici şi Rozvan au obiectat faţă de cerinţa Komintern de a numi el liderii din România, cerând dreptul partidului de a-şi alege propria conducere.
De acord cu Komintern
După câteva luni de discuţii, românii au fost de acord, în principiu, cu condiţiile fixate de Komintern.
Cristescu Plăpumarul împreună cu tovarăşii săi au promis că vor face tot posibilul ca la viitorul congres să se accepte şi să se adopte cele 21 de condiţii de adeziune la Komintern.
Pe 2 decembrie 1920 delegaţia a semnat o declaraţie prin care recunoştea tezele Congresului al II-lea al Komintern precum şi cele 21 de
condiţii.
Declaraţia purta semnăturile lui Cristescu Plăpumarul, Popovici, Rozvan şi Gherea.
Pe 5 decembrie 1920 a fost redactată o scrisoare prin care socialiştii români se angajau: „să lupte cu toate puterile lor pentru ca tezele şi condiţiile să fie complet acceptate de către viitorul congres al Partidului Socialist, să participe la Federaţia Comunistă Balcanică, ale cărei hotărâri şi decizii le vor recunoaşte, să aducă modificări la redacţia organului de presă pentru a deveni veritabil comunist şi să propună şi să susţină pe Popovici, Cristescu Plăpumarul, Moscovici, Carl Barta, Boris Stefanov, Iancu Iliescu, Tănase Gheorghe, Rozvan şi Bolintineanu pentru a face parte din Comitetul Central, iar pe Grigorovici, Jumanca, Flueraş pentru a fi excluşi din partid“.
Mărturia lui Cristescu Plăpumarul
Pe 10 decembrie 1920 reprezentanţii români, Gherea, Popovici și Cristescu Plăpumarul, l-au întâlnit pe Lenin.
Despre călătoria în Rusia şi întâlnirea cu Lenin, Cristescu Plăpumarul povestea:
„În acel moment nu era uşor să te duci în Rusia.
Între Rusia şi celelalte naţiuni exista o centură de izolare.
După multe peripeţii, am ajuns la Petrograd, străbătând mai multe ţări. La Congres, ştiţi ce s-a întâmplat.
Eu am votat împotriva tezelor lui Lenin.
Am fost introdus la Lenin, în biroul său; tovarăşul care mă anunţa spune, deschizând uşa:
« Cristescu din România. El a votat contra».
Bineînţeles că Lenin a fost intrigat.
Da, Lenin a fost intrigat: «Cum? Cristescu cel care primea literatura revoluţionară din Elveţia în România şi o trimitea în Rusia de la Galaţi, cu concursul pescarilor ruşi, socialiştilor revoluţionari?» (….).
Lenin se afla aşezat la o masă.
A cerut veşti despre partid, organizaţii sindicale, organizaţiile de femei.
Lenin m-a întrebat de ce votasem împotriva lui.
Am răspuns: «Tu însuţi, tovarăşe Lenin, m-ai învăţat să conduc barca mişcării socialiste în ţara mea. Tu când ai pus mâna pe putere în ţara ta, ai vrut să aplici programul maximal.
După nouă luni te-ai lovit de dificultăţi imense: ai putut să constaţi că teoria, ceea ce este scris pe hârtie, nu corespunde cu realitatea concretă.
Tu ai scris „Ce-i de făcut?”. Tu ai scris „Stângismul, boala copilăriei comunismului”, tu ai scris „Un pas înainte, doi paşi înapoi”.
Tu ca adept al concepţiilor materialismului istoric şi dialectic, judeci fenomenele prin această prismă ştiinţifică.
Ce te-a determinat să arunci la gunoi programul maximal?
E rândul tău să răspunzi, tovarăşe Lenin!
Eu ştiu că dacă ai fi menţinut acest program, ai fi pierdut revoluţia».
Lenin a răspuns:
Da… da. Am făcut această cotitură. Am făcut această cotitură pentru că condiţiile obiective şi subiective nu se puteau adapta la maniera forte”.
Sursa: Corin Buțea, Gheorghe Cristescu „Plăpumarul”, primul secretar general al PCR
