„Omul era în proces, până la darea sentinței nu este vinovat, ci numai bănuit, căci sentința putea fi de achitare. Dacă e adevărat că a încercat să fugă, lucrul e foarte explicabil, căci se știe ce regim au de îndurat deținuții preventivi.
Nu înțelegem de ce a trebuit trimes neapărat la Jilava, care nu este închisoare ci o catacombă de tortură. Și ne întrebăm de ce, când se transportă un acuzat, nu se iau măsuri încât fuga să nu fie posibilă.
Nu știm ce crimă a făcut Filipescu, este evident însă că nu-i putea atrage pedeapsa cu moartea, pentru că o asemenea pedeapsă nici n-avem – în teorie!
Dar guvernele noastre țin să ne meargă vestea în toată lumea, ca ultim azil al barbariei și crimei oficiale!”.
Partidul socialist azi agonizează
“Procesul acesta al comuniștilor, oribil, monstruos, cum este, partidul liberal l-a moștenit de la decedatul partid al poporului… Sub pretextul de a întrona ordinea în țară s-au arestat toți acuzații de față, bătrâni, bărbați, copii, femei…
Adevărul sfânt, real nu e cel invocat. În realitate procesul s-a pornit cu gândul de a decapita partidul socialist întreg. Scopul a fost atins. Partidul socialist azi agonizează. Că va reînvia, asta e sigur. Mă întreb și vă întreb și pe dv., ce este de făcut?
Părerea mea este să cereți Majestății Sale Regelui să amnistieze pe acei ce sunt închiși pentru că au îndrăznit să declare, pe față, cu bravură, că sunt aderenți ai Internaționalei a treia din Moscova. Toți acești aderenți sunt săraci, necăjiți. Multe zice omul la necaz…”, spunea avocatul Vasile Dimitropol într-o scrisoare deschisă adresată generalului Mărdărescu, ministrul de război, publicată pe prima pagină a Adevărului de vineri 14 aprilie, cu o zi înainte de împușcarea lui Filipescu.
Procesul din Dealul Spirii
https://agoramag.ro/https://agoramag.ro/
“O primă acţiune în forţă împotriva comuniştilor se consemnează în anul 1921, în urma Congresului de Constituire a PCR. Cu această ocazie, sunt arestaţi 51 din cei 77 de delegaţi comunişti, cei care votaseră afilierea fără rezerve la Internaţionala a III-a comunistă. Între cei arestaţi se numără şi cinci deputaţi socialişti (în frunte cu Gheorghe Cristescu) din Parlamentul României. Ministrul de interne, C. Argetoianu, avea să afirme: „Pot să dau plăcuta asigurare că s-a terminat cu comunismul în România”.
Judecarea lor, intrată în istorie sub numele de „procesul din Dealul Spirii”, se va desfăşura în anul 1922, fiind implicate nu mai puţin de 271 de persoane (alături de cei menţionaţi mai sus, pe banca acuzării regăsindu-se socialiştii arestaţi la greva generală din 1920, cei arestaţi în preajma Congresului PCR şi atentatorul de la Senat, Max Goldstein – va fi însă judecat separat).
Printre cei arestaţi se numărau: Gheorghe Cristescu, Alexandru Dobrogeanu Gherea, D. Fabian, Elek Köblos, Boris Ştefanov, C. Popovici, Elena Filipovici, P. Tcacenco, Gh. Niculescu Mizil etc.
Apărarea era reprezentată de Dem. Dobrescu, N. D. Cocea, Constantin Paraschivescu-Bălăceanu, G. Clony, Take Polikrat, Osvald Teodoreanu, Vasile Nottara.
Numeroase personalităţi ale vieţii publice şi-au manifestat dezaprobarea faţă de acţiunea guvernului, considerată a fi împotriva oricăror norme democratice. S-au pronunţat în acest sens Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, C-tin. Rădulescu-Motru, Nicolae Lupu etc. În urma intensificării acţiunilor de protest, regele va promulga Decretul de amnistie, în urma căruia au fost eliberaţi 213 dintre acuzaţi”, scrie Cornel Ilie în “Procesele comuniștilor în interbelic” pe siteul Muzeului Naţional de Istorie a României, comunismulinromania.ro.
