Așa se deschidea articolul de pe prima pagină, cu titlul „Basarabia”, din ziarul national-liberal „Mișcarea”, care apărea la Iași pe 16 mai 1912.
Mai jos, sub titlul „Partidul Românesc din Basarabia”, se relata:
„În timp ce elementele străine ale Basarabiei sau elementele moldovenești inconștiente, se pregătesc pentru serbările jubiliare ale centenarului Basarabiei sub Ruși – un grup de boieri moldoveni în frunte cu M. E. Theodosiu, fostul mareșal al nobilimii din Basarabia, a început să lucreze pentru înființarea unui partid politic românesc.
Puterea noii formațiuni deocamdată se mărginește la ținutul Orheiului, care a dat din sânul ei pe însuși șeful noului partid M. E. Theodosiu, apoi pe cunoscuții patrioți moldoveni – V. I. Anghel și G. S. Gore.
Dintre scopurile imediate ale noului partid face parte și lupta contra celei mai puternice dar totodată și a celei mai reacționare familii boierești din Basarabia – în contra familiei Crupenschi.
Această familie a acaparat totul în Basarabia, singurul ținut liber de influența acestei caracatițe este ținutul Orheiului de unde tocmai și pornește astăzi mișcarea mult așteptată.
Noul partid va încerca la alegerile generale în viitoarea Dumă imperială și la alegerile în instituțiunile locale basarabene să-și susțină candidații săi.
Noul partid are câțiva sorți de izbândă.
Aceasta ar reieși cel puțin din succesul repurtat de el în citadela sa, în ținutul Orheiului.
Aici prin sforțările boierilor moldoveni a fost înlăturat grecul Panteleimon V. Sinadinos, împreună cu întreaga ceată a sa de la cârma afacerilor publice”.
Apoi, tot pe prima pagină urma articolul „Bunul prieten!”:
În zilele de mari primejdii naționale, Românii își îndreptau încrezători privirile spre stema bătută în pietre scumpe a țărilor și așteptau de la cei de-o „lege” sprijin în câncenele lor frământări.
Și glasul blajin al Țarului cutreiera toată Europa spunând că pentru mântuirea crucii a ridicat oștile stepelor de le-a prăbușit în poarta Osmanlilor.
Oști după oști rusești au trecut prin Moldova, au luat semănăturile în copitele cailor și aurul țării în desagi, șiruri lungi de armate au trecut Dunărea, călăuzite de degetul Românului.
De prin sate se strângea fânul prăjit de soarele Moldovei pentru sirepii muscalului și floarea făinii românești fierbea în ceaune străine.
Și boierii români cu supunere se târau la poalele țarinelor cerând îndurare și dragoste pentru necăjitul popor valah, dar vecinii niciodată nu le-au arătat probe de sinceră pritenie.
Adunau holdele șesurilor acestora muncite de mâini, care tot semnul crucii îl făceau când apucau sapa; niciodată nu s-au gândit însă să ne dea o mână de ajutor.
Ținta lor a fost să alipească țările române de uriașa împărăție a Răsăritului; n-au izbutit, mulțumită evenimentelor istorice și ciocnirii de interese a statelor europene.
Când i-a ajutat norocul au sfâșiat Moldova și azi sărbătoresc furtul de acum o sută de ani.
E odios!”.
Gubernia
Pacea de la București din 1812 a fost un tratat de pace semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812.
Prin acest tratat, Principatul Moldovei a fost redus la o zonă geografică care a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală, atribuită Imperiului Rus, a devenit o provincie, denumită atunci Basarabia, a Imperiului țarist (succesiv krai în 1812, oblast în 1828 apoi gubernie în 1871).
