Duelistul și scriitorul pe care l-a făcut celebru nasul

 

Murea la doar 36 de ani, pe 28 iulie 1655, după o viață scurtă și plină de aventuri care avea să-l inspire pe Edmond Rostant să scrie, la 1897, comedia eroică ce-i poartă numele.

Eseistul şi dramaturgul Savinien de Cyrano de Bergerac s-a născut, la 6 martie 1619, la Paris, la parohia Saint-Sauveur, sub numele de Savinien de Cyrano.

A fost fiul lui Abel de Cyrano, burghez, avocat al Parlamentului. Şi-a petrecut copilăria alături de părinţi, la castelul din Mauvieres.

A studiat la colegiul Dormans-Beauvais, situat în centrul Cartierului Latin.

A fost pasionat de muzică, urmând chiar lecţii de dans şi de scrimă. Pentru a se amuza, folosea diferite semnături, combinându-şi numele de familie cu nume imaginare precum Alexandre de Cyrano Bergerac, Hercule de Bergerac, de Bergerac, de Bergerac Cyrano, de Cyrano de Bergerac şi Savinien de Cyrano.

Eseist şi filosof, Cyrano de Bergerac a fost autorul unor comedii pline de vervă, cum ar fi Le Pendant joue dar şi al unei tragedii – La Mort d’Agrippine.

Dintre operele sale amintim lucrările Lettres (1654), Histoire comique des Etats et Empires de la Lune (apărută postum – 1657) şi Des Etats et Empires du Soleil, lucrare apărută şi ea postum – 1662, care înfăţişează un om savant, sceptic şi libertin, profesionist, pornind de la aventuri imaginare, idei filosofice şi ştiinţifice îndrăzneţe.

Rănit grav la asediul de la Arras

Iată ce scria Irina Bădescu despre Cyrano de Bergerac în volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978:

Eseist, poet satiric şi dramaturg. Fiu de mici nobili provinciali, intră în rândurile armatei; în 1641, rănit grav la asediul de la Arras, renunţă la cariera militară.

Urmează cursurile maestrului subversiv al „gândirii libere”, Gassendi; în 1653, intră în serviciul ducelui de Arpajon unde, fiind un spirit independent şi bătăios, îşi face reputaţia de „duelgiu”.

Doi ani mai târziu moare într-un accident. Înainte de a fi fost descoperit, deci sancţionat ca scriitor şi, într-un sens, ca gânditor, Cyrano a fost un personaj de mitologie literară.

Între drama lui Rostand şi posteritatea muschetarilor lui Dumas, el a apărut ca o ipostază bovarizată a cavalerismului reînnoit, un „honnête homme” ironic, dar sentimental, maestru în dueluri şi donquijotisme morale, slobod la gură, dar pur în principii.

Anecdotica fabricată pe urmele unei existenţe turbulente – prea puţin cunoscute – a fost înmulţită şi de neîncrederea exegezei critice faţă de nonconformista, inclasabila „gândire liberă” căreia Cyrano i-a fost adept înfocat”.

Citește și Zaharia Stancu îl provoacă la duel pe Petru Comarnescu