Din 1893, August Oetker a pus bazele companiei de familie, numită Oetker-Gruppe. Această companie utilizează încă aceeași rețetă pentru a produce praf de copt.
La 21 septembrie 1903, Dr. Oetker a obținut un brevet pentru procedura sa de fabricare a pudrei de copt.
Datorită succesului marketingului, produsele sale s-au vândut destul de bine și, în curând, vechea farmacie s-a transformat într-o companie de succes.
În 1900, a construit prima sa fabrică de producție și până în 1906 a vândut 50 de milioane de pachete de praf de copt, care putea fi depozitat pe perioade mai lungi şi care nu modifica gustul produselor coapte.
El a fost şi primul din Germania care a scos pe piaţă pliculeţe cu praf de copt şi de praf de budincă.
August era foarte încântat de unicul său copil, Rudolf, pe care îl pregătea să-i urmeze la conducerea companiei.
Rudolf a publicat în ziare anunțul căsătoriei sale în ziua când a izbucnit Primul Război Mondial.
Rudolf a fost ucis în bătălia de la Verdun, din Franţa, în 1916, pe când era ofiţer în armata germană, însă avea deja un fiu, Rudolf August.
Pe 10 ianuarie 1918 avea să moară și August în Bielefeld, Germania.
Afacerea intrase în impas.
Însă în 1919, soţia lui Rudolf și mama lui Rudolf, Ida Meyer, s-a căsătorit cu Richard Kaselowsky, un prieten apropiat al soţului său decedat.
Kaselowsky şi un frate mai mic de-al lui August, Louis Oetker, au preluat conducerea afacerii în 1921. Primul a administrat firma, dar n-a fost niciun moment proprietar.
Cei doi au construit noi fabrici şi şi-au diversificat afacerile în Germania, care au ajuns să cuprindă şi producătorul de maşini de cusut Kochs Adlernaehmaschinen Werke AG şi producătorul de fosfaţi Chemische Fabrik Budenheim AG.
Nazismul
Când Louis Oetker a murit în 1933, Kaselowsky era deja membru al partidului nazist, iar Adolf Hitler devenise cancelarul Germaniei.
La sfârşitul anilor 1930 Kaselowsky a intrat în Freundeskreis Reichsfuehrer SS, un grup de oameni de afaceri şi oficiali nazişti de elită aduşi laolaltă de Heinrich Himmler, şeful SS şi arhitectul Holocaustului, conform unui studiu de 624 de pagini publicat în 2014 de Dr. August Oetker UG privind implicarea familiei în Al Treilea Reich.
„El era nazist din convingere şi era interesat să-şi câştige o reputaţie şi să dezvolte o relaţie apropiată cu liderii partiduluui”, spune Rudiger Jungbluth, autor al cărţii „Die Oetkers”– biografia familiei Oetker,.
Compania a contribuit la maşinăria de război a celui de-al Treilea Reich iniţiind parteneriate în domeniul alimentar cu SS şi cu armata germană la sfârşitul anilor 1930 şi livrând budincă şi praf de copt pentru bucătăriile soldaţilor în timpul războiului.
Grenadele
Studiul arată că Kochs Adler, o companie controlată pe vremea aceea de familia Oetker, producea grenade Howitzer şi componente pentru mitralierele MG-42. Muncitorii săi proveneau din rândurile străinilor puşi la muncă forţată în timpul războiului.
„Kaselowsky şi afacerile Oetker au profitat de oportunităţile oferite de regim”, a spus Sven Keller, coautor al studiului.
„Îşi făceau planuri pentru victorie şi aveau grijă ca soldaţii de pe front să îşi primească budincile”.
Nepotul lui Dr. Oetker intră în SS
Rudolf-August Oetker a fost recrutat de armata germană în 1940 şi s-a înscris voluntar în SS în anul următor. El şi-a început instruirea ca ofiţer în 1942.
Ca parte a formării sale, Oetker s-a înscris la cursuri în lagărul de concentrare de la Dachau, aflat la nord-vest de Munchen, unde îşi avea sediul una dintre şcolile de ofiţeri ale SS.
Prizonierii din lagăr erau obligaţi să facă ordine în camerele viitorilor ofiţeri, arată studiul.
„A fost o decizie ideologică”, a spus Keller. „Nu te înscriai în Waffen SS dacă nu erai convins că nazismul este calea cea dreaptă”.
Moartea familiei
Rudolf August Oetker devenise de numai câteva săptămâni ofiţer al diviziei Waffen-SS a Germaniei naziste când a aflat că mama lui, două surori vitrege şi tatăl vitreg au fost ucişi în casa familiei sale din Bielefeld, Germania, într-un bombardament al forţelor aliate.
Aceasta a fost nu doar o tragedie personală pentru cadetul de 28 de ani, ci şi o pierdere pentru una dintre afacerile care furnizau mărfuri pentru soldaţii germani aflaţi în prima linie a frontului în Al Doilea Război Mondial, OHG.
Rudolf August a primit permisie permanentă pentru a prelua controlul afacerii de familie în octombrie 1944.
Arestarea
Rudolf-August a fost arestat de britanici în mai 1945, însă înainte a fost bătut bine de deținuții polonezi care puseseră mâna pe el și-I descoperiseră tatuajul care arăta că e membru SS de pe braț.
După ce a trecut cu bine de procesul de denazificare, s-a întors doi ani mai târziu la conducerea companiei.
„El a avut o poziţie excepţional de bună pentru a derula afaceri după război datorită reformei monetare din Germania şi a inflaţiei scăzute”, a susține Jungbluth.
După nazism
În 1950 Oetker producea mai mult de 750 de milioane de pachete de praf de copt şi de budincă, potrivit biografiei „Die Oetkers”. În următoarele două decenii, Oetker a achiziţionat producătorul de vin spumos Soehnlein Rheingold AG, banca privată Bankhaus Lampe KG şi Hamburg Suedamerikanische Dampfschifffahrts-Gesellschaft KG.
A cumpărat şi câteva berării şi a pus bazele unei companii de transport naval cu acelaşi nume.
Oetker a murit în 2007, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urmă opt copii din trei căsnicii – Rosely Schweizer, August Oetker, Bergit Douglas, Christian Oetker, Richard Oetker, Alfred Oetker, Carl Ferdinand Oetker şi Julia Oetker – precum şi un imperiu evaluat la 12 miliarde de dolari, conform Indexului Miliardarilor alcătuit de Bloomberg.
Răpirea
Rudolf August s-a retras din funcţia de partener general al boardului executiv al conglomeratului în 1981, când i-a succedat fiul său cel mai mare, August.
August Oetker a devenit preşedinte al boardului consultativ în 2010, iar în locul său a venit ca partener general fratele mai mic Richard, cunoscut pentru episodul în care a fost răpit din campusul universităţii sale în 1976.
Richard Oetker a fost ţinut într-o cutie de lemn timp de 47 de ore şi i s-au aplicat şocuri electrice, în urma cărora a rămas cu o infirmitate.
El a fost eliberat după ce tatăl său a plătit suma de răscumpărare de 21 milioane de mărci germane.
Evenimentele au fost ecranizate în filmul Dance with the Devil (Dansând cu diavolul) în 2001, rolul răpitorului fiind jucat de Christoph Waltz, câştigător a două premii Oscar.
