Actul fals spunea că Himmler era un sergent pe nume Heinrich Hizinger. Când Himmler a primit vestea morții lui Hitler, a plecat la Flensburg unde a rămas în prima săptămână a lunii mai.
La 15 mai 1945 și-a demis personalul și a plecat cu doi camarazi pentru a se ascunde în Munții Harz.
Grupul lui Himmler a fost oprit în mai multe rânduri de soldații aliați, dar a reușit să își croiască drum mai departe, până când au încercat să treacă prin Meinstedt în nordul Germaniei, pe 22 mai.
Li s-au cerut actele de identitate, care au fost date soldaților germani la sfârșitul războiului informează dailymail.co.uk.
Dar pe document era o ștampilă pe care informațiile militare britanice o văzuseră folosită de membrii SS care încercau să fugă din țară.
Sinuciderea
Oricine avea așa ceva trebuia să fie reținut. La 23 mai 1945, s-a sinucis în timpul unei examinări medicale, strivind între dinți o capsulă cu cianură de potasiu.
Fusese arestat cu o zi înainte de sergentul Arthur Britton și a fost recunoscut imediat.
Himmler urma să compară, împreună cu alți lideri, la tribunalul de la Nürnberg, inculpat pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității, însă s-a sustras judecării sinucigându-se cu cianura de potasiu din capsula pe care britanicii nu i-o descoperiseră la timp.
Ultimele sale cuvinte au fost: Ich bin Heinrich Himmler! (Eu sunt Heinrich Himmler!). Cadavrul lui Himmler a fost înhumat într-un mormânt nemarcat (necunoscut nici astăzi) din cimitirul orașului Luneburg.
Liderul SS
Heinrich Luitpold Himmler, născut pe 7 octombrie 1900, a fost comandantul forței paramilitare SS (Schutzstaffel) și unul dintre liderii naziști de prim rang ai Germaniei naziste.
În preajma capitulării Germaniei, Himmler l-a avut ca șef numai pe Hitler în ierarhia politico-administrativă a statului. Având gradul de „Reichsführer-SS” (comandantul suprem al SS-ului), Himmler era concomitent șeful SS-ului și al Poliției Secrete de Stat, poliția politică cunoscută cu numele abreviat Gestapo.
Dirijorul Holocaustului
Ca fondator și comandant al lagărelor de concentrare naziste și al unităților SS operative Einsatzgruppen, înființate pentru a lichida victimele regimului în teritoriile ocupate, Himmler a avut răspunderea supremă pentru exterminarea a milioane de oameni inocenți, care, potrivit ideologiei oficiale și convingerilor lui, nu „meritau să trăiască”. (Expresia în acest sens, „lebensunwertes Leben”, a apărut oficial la începutul regimului în contextul eutanasierii celor cu boli genetice, malformații congenitale și disfuncții cerebrale ireversibile).
Himmler era un adept și promotor fanatic al ideologiei naziste de exterminare, în cadrul așa-zisei „soluției finale” („Endlösung”), a populațiilor considerate de ideologia nazistă ca „rase inferioare”.
În 1945, cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului, Himmler a încercat să negocieze cu Aliații occidentali capitularea Germaniei, cerând ca el să nu fie judecat și inculpat ca lider nazist.
Foto: Himmler după ce s-a sinucis
