George Călinescu îl descrie astfel pe Dimitrie Anghel: „Cine privește fața lui Anghel înțelege aceste furori orientale: ochi migdalați, blânzi și fini, însă străvezii, exaltați, față inverosibil de prelungă, de hidalgo, greco-spaniolă ca fizionomiile fanatice ale lui El Greco.
El e de o gelozie arabă și la simpla impresie că o recenzentă n-a cruțat literatura nevestei aruncă furibund ocara, tot din lumea florilor <<vâzdoagă>>.
Lovea femeia cu o floare.
Oricâte vini s-ar pune în sarcina femeii, este vădit că fanaticul erotic ce furase soția prietenului fără apărare nu era un om comod. O ținea închisă cu cheia în casă, nu voia să meargă nicăieri, nici să primească pe nimeni; provoca lumea la duel”.
Citește și Comuniștii au vrut să dărâme Coloana infinitului și s-o dea la fier vechi
Împușcăturile
După o certă prelungită o zi și o noapte, pornită de la un incident cu totul minor și lipsit de orice reală semnificație, în dimineața zilei de 27 octombrie 1914, Dimitrie Anghel, aflat într-o criză de anxietate extremă, se împușcă în piept, după ce trăsese un foc care a rănit-o pe Natalia. Drama are loc în locuința lor de la Tecucel. Primul ajutor medical le este acordat la Tecucel.
Dus la spital la Iași, unde este sub îngrijirea fratelui său, doctorul Paul Anghel, Dimitrie Anghel moare de septicemie, provocată de infectarea rănii pe care singur și-o provocase.
Data morții este 13 noiembrie 1914. Natalia este îngrijită și ea tot de dr. Paul Anghel, care i-a extras glonțul.
Participă la înmormântarea lui Dimitrie Anghel, la Iași.
Corina moare la 13 septembrie 1916, ucisă de o schijă provenită de la o bombă aruncată din zeppelinul german care bombarda Bucureștiul.
Natalia a murit la 2 septembrie 1962, la Tecuci, în casa ei din strada George Coșbuc.
Foto: St. O. Iosif și Dimitrie Anghel

- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin