Marea divă a Epocii de Aur a Hollywood-ului continuă să fascineze publicul. Numai în SUA, i-au fost dedicate patru filme documentare: „The Divine Garbo” (1990), „Greta Garbo: The Mysterious Lady” (1998), „Greta Garbo: A Lone Star” (2001), „Garbo” (2005).
Greta Garbo, al cărei nume real a fost Greta Lovisa Gustafsson, s-a născut la Stockholm, în Suedia, la 18 septembrie 1905.
A provenit dintr-o familie săracă, astfel că la vârsta de 14 ani a fost nevoită să renunţe la şcoală şi să lucreze într-un magazin de confecţii. A început să fie interesată de camera de filmat atunci când i s-a propus să filmeze clipuri publicitare pentru articole de îmbrăcăminte.
Un astfel de clip a fost văzut de regizorul Erik A. Petschler, care i-a acordat un mic rol în comedia Luffar-Petter din 1922, notează imdb.com.
Motivată de această experienţă, Greta Garbo s-a înscris la cursurile Teatrului Dramatic Regal al Suediei. Primeşte, din nou, un rol marginal, de data aceasta în drama istorică „En lyckoriddare”.
Drăcuşor sau spiriduş
Şansa i-a surâs când avea 17 ani, fiind descoperită de regizorul Mauritz Stiller. Convins fiind că tânăra are un viitor promiţător în cinematografie, acesta i-a sugerat schimbarea numelui de familie în Garbo (care înseamnă drăcuşor sau spiriduş în limba suedeză, iar în limba spaniolă, drăguţ, graţios, elegant).
Regizorul i-a încredinţat rolul Elizabeth Dohna într-un film care avea să devină o capodoperă, „Gosta Berlings saga” (1924), după romanul omonim al scriitoarei suedeze Selma Langerlof.
Prestaţia tinerei actriţe a atras atenţia lui Louis B. Mayer, director executiv al companiei americane de producţie şi distribuţie cinematografică Metro-Goldwyn-Mayer.
Acesta o ajută să ajungă în SUA, în 1925. Un an mai târziu, Greta Garbo a deţinut rolul principal, Lenora, în pelicula „Torrent”. Al doilea film american în care a jucat este „The Flesh and the Devil”, din 1927, care o propulsează la statutul de vedetă internaţională. Deţine rolul principal în „Love” (1927), primul film în care o întruchipează pe Anna Karenina, personaj din romanul omonim al lui Lev Tolstoi.
Începe să vorbească
Primul film sonor în care a jucat Greta Garbo a fost „Anna Christie”, în 1930. A deţinut rolul principal, anunţat în titlu, iar pentru prestaţia sa a fost nominalizată la categoria Cea mai bună actriţă la Premiile Academiei Americane de Film.
Au urmat peliculele „Mata Hari” (1931), „Inspiration” (1931), „Grand Hotel” (1932) şi „Queen Christina” (1933). Pentru rolul din „Anna Karenina” (1935), a fost desemnată Cea mai bună actriţă de către Cercul criticilor de film din New York.
Curtezana Marguerite Gautier din „Camille” (1936) este considerat rolul vieţii ei. I-a adus cea de-a doua nominalizare din partea Academiei Americane de Film pentru Cea mai bună actriţă, precum şi premiul Criticilor de Film din New York.
După doi ani în care activitatea sa cinematografică a intrat într-un con de umbră, a urmat „Ninotchka” (1939), prima comedie în care actriţa de origine suedeză a deţinut rolul principal. Obţine a treia şi ultima nominalizare la Oscar.
Retragerea
„Two-faced Woman”, din 1941, în care a intrat în pielea personajului Karin Blake, avea să se dovedească un eşec de box office. A fost punctul în care Greta Garbo, în vârstă de 35 de ani, s-a retras de pe platourile de filmare.
De-a lungul carierei cinematografice, actriţa a preferat personajele excentrice şi damnate, victime ale unor iubiri neîmpărtăşite. A refuzat interviurile, autografele, premierele şi scrisorile fanilor toată viaţa.
În 1937, i-a fost înmânată medalia regală suedeză Litteris et Artibus, pentru contribuţia adusă artei dramatice.
În 1955, a primit Premiul Oscar onorific „pentru rolurile sale de neuitat”.
Steaua sa de pe Hollywood Walk of Fame a fost inaugurată în 1960.
În noiembrie 1983, Regele Suediei, Carl Gustaf al XVI-lea, i-a acordat Ordinul Stelei Polare în grad de Comandor.
În 1951, a devenit cetăţean american naturalizat. În 1953, a cumpărat un apartament de şapte camere în Manhattan, New York, unde a trăit, discret, pentru tot restul vieţii.
Regizorul Mauritz Stiller a fost prima iubire a actriţei, dar şi prima decepţie. Moartea timpurie a acestuia (1928) i-a provocat o durere fără margini, ce i-a marcat întreaga viaţă. Nu s-a căsătorit niciodată.
Greta Garbo a fost o mare iubitoare de artă, posesoarea unei colecţii remarcabile de tablouri, semnate de nume precum Pierre-Auguste Renoir, Pierre Bonnard şi Kees van Dongen.
Sursa: Agerpres
