Cei doi corifei ai presei ceaușiste aveau, însă, să scoată repede capetele la lumina fesenistă.
Fruntelată și Ungheanu a reapărut direct în Guvernul Văcăroiu. Ungheanu, secretar de stat la Cultură, iar Fruntelată, la Departamentul Informațiilor Publice. Ultimul a fost unul dintre călăzuitorii presei în care cultul lui Ceaușescu atinsese cele mai înalte culmi. De altfel, dovada că era foarte apreciat de cabinetele 1 și 2, pe lângă că i s-a încredințat conducerea mai multor publicații, la numirea sa redactor-șef la „Luceafărul”, în 1980, a ieșit scandal în lumea literară pe motiv că nu era nici măcar membru al Uniunii Scriitorilor. Dosarul său de cadre din arhiva CC al PCR este plin de laude la adresa acestui „cadru de nădejde al partidului”.
„Un militant de nădejde al partidului, cu spirit revoluționar”
Pe 14 ianuarie 1988, instructorul Constantin Murărescu de la Secția Cadre a CC al PCR nota că „tovarășul Fruntelată Nicolae-Dan are referat de verfificare întocmit în septembrie 1975. De la această dată în situația lui de cadre au intervenit următoarele schimbări:
Din martie 1976 a fost numit redactor-șef la ziarul „Scânteia Tineretului! Și membru al Biroului CC al UTC, iar în 1980, redactor șef al revistei „Luceafărul”, funcție pe care o îndeplinește și în prezent.
Este apreciat ca un militant de nădejde al partidului, cu spirit revoluționar, combativ, exigent, ferm în îndeplinirea sarcinilor, cu un pronunțat spirit critic și autocritic. În 1980 a absolvit Universitatea Politică și de Conducere.
În 1984 a fost ales membru supleant al CC al PCR. Este membru al Comitetului de partid al Sectorului 1 București, membru supleant al biroului Comitetului de partid presă, edituri și membru stagiar al uniuniii Scriitorilor.
A fost decorat cu „Ordinul Muncii” clasa a III-a și Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a.
Soția în 1976 a fost primită în rândul membrilor de partid. Din 1980 este redactor de rubrică la ziarul „Scânteia tineretului”.
Are două fiice, eleve în clasa a XI-a de liceu, membre UTC.
Posedă o casă în comuna Bălăcița, județul Mehedinți, și un autoturism Dacia 1300.
Secția Cadre a CC al PCR consideră că este corespunzător”.
Doi redactori șefi în unul
Într-o biografie din 27 septembrie 1975 a aceleiași secții se arată că Nicolae Dan Fruntelată era membru PCR din 1968. Născut la 10 octombrie 1946 în comuna Bălăcița, părinții fiind învățători, a absolvit Facultatea de limbă și literatură română a Universității București, cunoscând franceza, italiana și slab engleza. Era simultan redactor șef al revistelor „Viața Studențească” și „Amfiteatru”. În timpul facultății „a dovedit conștiinciozitate, seriozitate și disciplină, obținând note de 9 și 10 în fiecare an de studii. A colaborat la „Viața Studențească”, publicând mai multe versuri și articole. A luat parte activă la acțiunile UTC…”.
După absolvirea facultății, în 1969, a fost repartizat la „Viața Studențească”, redactor, apoi secretar general de redacție, iar din 1974 a ajuns redactor șef al revistelor „Viața Studențească” și „Amfiteatru”. Instructorul Alexandrina Găinușe, care avea să ajungă viceprim-ministru și ministru al Industriei ușoare, concluziona că „Secția Cadre a CC al PCR consideră că este corespunzător și poate fi ales”.
Evidențiat de „unitate”
Unitatea „Direcția literaturii” în „Fișa de apreciere pe anul 1983” considera că „Reușitele revistei Luceafărul din anul 1983 în îndeplinirea programului său de sprijinire și promovare a creației tinerilor scriitori, inițiativele publicistice numeroase, dezbaterile organizate, caracterul incitant, viu, tineresc al revistei sunt legate de activitatea redactorului șef, a cărui prezență în fruntea revistei îi conferă acesteia nota necesară de sobrietate, echilibru, maturitate politică”. Calificativul acordat a fost „Foarte bun”.
În 8 octombrie 1973, Biroul Comitetului Executiv al UASCR concluziona că „toate aceste calități proprii unui om de presă, capacitatea de organizare a muncii și vieții redacționale, conduita morală ireproșabilă sub toate aspectele (…) justifică pe deplin promovarea sa în funcția de redactor șef al revistei”.
Tovarășa Găinușe avea o părere bună și despre tovarășa Fruntelată
Aceeași Alexandrina Găinușe nota, pe 27 octombrie 1975, despre soția lui Fruntelată, Doina fostă Iovănel, că:„În activitatea profesională obține rezultate bune, având pregătire profesională și experiență în activitatea redacțională. Prezintă și paginile ziarului corecte și bogate în conținut. Este exigentă în muncă. Desfășoară activitate în rândul organizației de tineret, este locțiitor de secretar în comitetul UTC al ziarului, îndeplinește cu răspundere sarcinile. În relațiile de muncă și în familie are comportare bună”.
