Ministrul de Interne era Margiloman, iar ministru de Război, Filipescu.
Cei doi nu puteau afla unde fuseseră duse acele dosare. La acel moment încă se discuta despre cine fuseseră cu adevărat instigatorii țăranilor.
Unii susțineau că fuseseră liberalii, care făgăduind țăranilor pământ prin înființarea unei Case Rurale, îi agitaseră. Alții arătau spre socialiști sau anarhiști. Iar Caragiale se întreba de unde veniseră ultimii:
„Din Barcelona, din Honolulu?”.
S-a stabilit că dosarele plecaseră din Ministerul de Interne în 1910, înainte de plecarea liberalilor de la putere. Al. Marghiloman a reușit să vadă hârtia pe care Nicușor Săveanu, fostul secretar general al ministerului, o dăduse lui Panaitescu, șeful Siguranței Statului.
S-a iscat vâlvă mare, Marghiloman și Filipescu acuzându-i pe liberali că au sustras dosarele deoarece ele conțineau dovezile, fie ale „instigațiunilor”, fie ale poruncilor de măcelărire a țăranilor, date de la centru.
După cinci săptămâni de mare agitație, scandalul a luat o întorsătură neașteptată, care a închis gura tuturor părților.
Regele Carol I i-a spus scurt lui Marghiloman, pe care l-a chemat în audiență:
„Dosarele sunt la mine!”.
Marghiloman a rămas cu gura căscată, mai ales că pierdea o armă de luptă contra Brătienilor. După câteva momente de uluială, i-a spus Regelui: „Ar trebui să se întoarcă la minister, chiar de ar trebui sigilate”.
Vodă, enervat, i-a replicat: „Da, poate mă voi lega chiar eu împrejur cu o sfoară!”.
Marghiloman nu s-a lăsat și l-a întrebat pe rege de ce conservatorii „pot păstra un secret mai puțin bine decât liberalii?”, insistând că „ce va putea el răspunde la o interpelare în parlament?”.
Calm, Regele i-a dat soluția, după cum povestește chiar Marghiloman în memoriile sale: „Veți putea spune că dosarele sunt acolo unde trebuie să fie. Oricând pot avea dosare la mine. Am dosare de la Afacerile Străine”.
Nu s-a aflat niciodată ce conțineau cu adevărat acele dosare.
Un singur lucru e limpede: capul statului nu a voit să se afle ce informații delicate erau acolo. Și cum acel cap era însuși Regele Carol I de care nu se îndoia nimeni că 50 de ani a lucrat pentru binele României…
Poate e mai bine că nu s-a aflat!
