Tuturor persoanelor strămutate forţat trebui să li e deschidă dosare din timp, care să conţină date biografice ale capului familiei şi ale membrilor acesteia.
Informaţiile vizau educaţia, originea lor social şi etnică, domiciliul, proprietăţile deţinute, probe ale unor activităţi sau declaraţii antisovietice. Acesta implica solicitarea de informaţii de la autorităţile locale, iar uneori interogarea unor martori, ceea ce avea ca impact alimentarea unor zvonuri privind operaţiunea de deportare.
Acţiunile suspecte ale diferitelor organe ale puterii sovietice erau susţinute şi de informaţiile transmise de unele posture de radio străine, precum VOCEA AMERICII, care vorbeau despre deportarea a mii de oameni din Ţările Baltice şi Ucraina de Vest. Cei din RSSM conchideau astfel că în curând vor urma şi ei.
Din cauza înmulţirii cazurilor de deconspirare a operaţiunii, la 8 iunie 1949 Moscovei i s-a cerut să grăbească începerea deportării în masă.
Familiile deportaților au fost răspândite prin toată Asia sovietică. Unele dintre ele au ajuns în lagărele de la Marea Albă, altele în Siberia, iar unele în stepele din Kazahstan.
CREDIT FOTO PRINCIPALĂ: Radio France Internationale
Din ultima ediție ...
- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin
