„Luând frânele guvernului interimar, Teodor Balș n-avea decât un țel: să ajungă pe tronul Principatului; dar de la început a urmat un sistem care-l depărta de la aceasta.
Înșelându-se asupra exigențelor epocii și asupra scurgerii rapide a timpului, el a sperat totul de la devotamentul nemărginit față de dorințele Porții și ale Austriei, care – de la intrarea armatelor chesaro-crăiești în Principat – își arogase o influență fățișă în treburile acestuia.
A patronat, prin urmare, în mod exclusiv, partida statu-quoului și s-a rupt de toți cei care se identificaseră cu speranța unui viitor mai bun.
Totuși, Teodor Balș era un om înzestrat cu energie, bănuitor, neîncrezător, ascuns, acționând prin agenți și resorturi secrete, secondat în aceasta de soția lui, care era dotată cu un spirit bogat în expediente și în resurse de intrigă și seducție.
Cu aceste calități, bune sau rele, poate ar fi reușit, influențând alegerile, așa cum se pregătise, dacă moartea n-ar fi venit, la capătul câtorva luni, să-i curme firul speranțelor și al vieții”.
Balș
Născutla 1805, Teodor Balș a fost caimacam (locțiitor) la conducerea Moldovei între 8/20 iulie 1856 și 17 februarie/1 martie 1857.
Deoarece domnitorul Grigore Alexandru Ghica împlinise în 1856 termenul de 7 ani pentru care fusese numit la domnie, stability prin tratatul de la Balta-Lipman, Balș l-a înlocuit cu titlul de caimacam.
El a desființat toate instituțiile create de Grigore Alexandru Ghica, a închis seminarul și gimnaziul de la Mănăstirea Neamț, a desființat Facultatea de Drept din Iași, Banca Națională și a anulat legea presei.
A fost un adversar înverșunat al unirii Moldovei cu Valahia.
Teodor Balș a murit în mod neașteptat la 17 februarie/1 martie 1857.
A fost înmormântat cu mare pompă la Iași, Visteria Moldovei cheltuind cu acest prilej o sumă de 138.056 lei.
Arhimandriții și egumenii greci care au oficiat ceremonia funebră au refuzat să primească vreo plată.
După decesul neașteptat al lui Teodor Balș, în luna martie, în locul său a fost numit Nicolae Vogoride (foto sus), ca om al Porții, pentru a împiedica unirea.
Vogoride
Născut în 1820 la Iași, Nicolae Vogoride a condus Moldova în anii 1857 și 1858.
Era fiul lui Ștefan Vogoride (1775-1859). Soția sa provenea din familia Conachi.
Sub căimăcămia lui Teodor Balș, a fost Ministru de Finanțe al Moldovei, între 18 decembrie 1856 și 7 martie 1857.
Când a fost numit caimacam, a combătut din toate puterile realizarea unirii Principatelor Române.
Sprijinit de Austria și Turcia, care-i promiteau lui domnia, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc.
După Compromisul de la Osborne, Napoleon al III-lea, susținut de regina Victoria a Angliei, precum și de regii Prusiei, Rusiei și Sardiniei, a anulat primele alegeri.
Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei și prin documentele redactate, au fost puse bazele uniri celor două principate.
După victoria unioniştilor, Nicolae Vogoride îşi modifică atitudinea față de A. I. Cuza (vărul său de-al doilea) și îl avansează la gradul de colonel şi îl numeşte, la 12 septembrie 1858, ajutor al hatmanului miliţiei, post important în ierarhia militară.
Nicolae Vogoride, care pierduse orice autoritate a fost înlocuit în octombrie 1858 cu căimăcămia de trei – I. A. Cantacuzino, V. Sturdza, A. Panu.
A murit, în singurătate, pe 12 aprilie 1863, într-un hotel din București, după ce mâncase o mare parte a averii soției sale, o unionistă convinsă care-I dăduse în vileag.
