Era o idealistă şi o antialcoolică, căreia nu-i s-a putut face nimic, deoarece era susţinută de sute şi mii de semene ale ei.
Iată însă că, după intrarea în vigoarea legii prohibiției, a apărut în acelaşi
stat din America, un prototip al Carriei Nation, în persoana doamnei Maud Wilson, proprietara unui mic restaurant din Kansas City.
De astădată, n-a fost vorba de o acţiune izvorâtă din idealism, ci de o provocare, care privea direct viaţa ei de familie.
Iată faptele:
Tocmai peste drum de micul ei restaurant, se află un alt local care a declarat d-na Wilson- vindea băuturi spirtoase fiicei sale anume Iris, în vârstă de optsprezece ani şi ceea ce era mai grav, bărbatul său cheltuia
acolo pentru alcoolice bani mulţi, din acei pe care d-na Maud Wilson îi agonisea cu greu, de pe urma exploatării micului restaurant.
Fiind o femeie ordonată şi cu respectful legilor, doamna Wilson se adresă mai întâi poliţiei. Nimic nu se produse însă.
Femeia se prezentă atunci direct la oficiul şerifului. Dar rezultatul a fost iarăş nul.
Mai încercă apoi la biroul agentului federal al serviciului de prohibiţie. Dar nici acolo nu-i se dete ascultare.
După toate acestea, văzând cum stau lucrurile în materie de prohibiţie, doamna Wilson luă hotărîrea de a lua legea sub propria sa oblăduire.
Doamna Wilson se pune pe treabă
Se duse deci la un magazine de fierărie din apropriere şi cumpără de-acolo o bară grea de fier.
Înarmată cu ea, curajoasa americancă plecă spre localul cu pricina.
Intrând înăuntru, alungă pe patron în stradă şi în mod sistematic, începu devastarea localului.
Sparse geamurile, oglinzile, galantarele şi într-un cuvânt distruse aproape toată instalaţia prăvăliei, împreună cu un mare număr de sticle, care conţineau băuturi alcoolice.
La ora aceea, clienţii lipseau, iar patronal îngrozit alergă în grabă după un poliţist.Acesta veni la local dar în faţa ameninţărilor contondente ale doamnei Wilson, fu nevoit să se retragă spre grupul de spectatori gratuiţi, care se strânseseră între timp pe stradă. Un alt poliţist veni în ajutorul primului şi amândoi căutară mai întâi să ţie în loc îmbulzeala care se produsese, pe când d-na Wilson o şterse englezeşte.
Nu însă ca să se ascundă în vreo gaură de şarpe, ci pentru ca să se înapoieze la bucătărioara micului ei restaurant, să-şi suflece
mânecile și să-ți reînceapă gătitul bucatelor.
Recunoștința feministelor
N-a fost însă lăsată nici măcar o oră să-şi vadă de treabă, căci au venit s-o ridice la… un miting special organizat în onoarea ei, de membrii unei asociaţii de oameni de afaceri, cari i-au mulțumit prin discursuri publice şi i-au oferit un mare buchet de trandafiri.
Ba chiar, doamna Fannie L. Taylor, preşedinta asociaţiei femenine W. C. T. U., anunţă în mod oficial că întreaga organizaţie de sub preşedinţia sa, aprobă fapta doamnei Maud Wilson şi că se oferă să furnizeze gratuit, tuturor femeiilor dornice de a o imita, barele de fier necesare…
După cum se vede, poliţia fu nevoită să procedeze cu tact, ca să nu irite spiritele.
Biroul central al prohibiţiei din St. Louis trimise de urgenţă pe un inspector special, care luă reşedinţă la Kansas City.
Politicianii opoziţionişti au început agitaţiuni pe această temă, anunţând că dacă vor fi aleşi, vor desfiinţa cu desăvârşire asemenea localuri. Iar doamna Wilson, devein eroina oraşului Kansas City.
N-au lipsit apoi nici cereri din partea teatrelor de varietăţi şi nici ale diferitelor ligi antialcoolice, care au venit cu tot felul de oferte ademenitoare.
Americana refuză însă pe toate şi se mulţumi să-şi continue administrarea micului ei restaurant.
Bărbatul său, încă bolnav de urmările băuturii, promise că de aci încolo nu va bea decât apă.
Fiică-sa Iris, spunea d-na Maud, va fi educată în aşa mod, ca să ocolească pe acei binevoitori, care îi vor promite procurarea spirtoaselor.
Un mare afiş „de închiriat”, era lipit la prăvălia care a fost teatrul de operaţiuni al îndrăzneţei americance.
Sursa: Realitatea ilustrată, 1929
