Discuțiile delicate dintre Nicolae Ceaușescu și Ministrul de Externe al Olandei, Joseph Luns, privind soarta Conflictului din Vietnam
În data de 13 ianuarie 1967, la Predeal, a avut loc o discuție importantă între Nicolae Ceaușescu și Ministrul de Externe al Olandei, Joseph Luns, cu privire la situația din Vietnam. Ceaușescu a criticat implicarea SUA în Războiul din Vietnam și a exprimat dorința ca americanii să pună capăt conflictului. De asemenea, el a subliniat importanța identificării unei soluții pașnice pentru a permite o ieșire onorabilă din conflict. Luns a argumentat că există neîncredere reciprocă între Vietnam și SUA și că americanii doresc să se retragă fără să-și dezonoreze aliații din Asia de Sud-Est. Ceaușescu a susținut că reunificarea Vietnamului ar duce la o țară mai puternică și că se poate ajunge la o înțelegere printr-o încetare a bombardamentelor și discuții la masa negocierilor. În cele din urmă, Luns a recunoscut că Ceaușescu are argumente valide.
13 ianuarie 1967
Predeal
La recepție au participat Corneliu Manescu, ministrul afacerilor externe al R.S.R., George Elian, ambasadorul României la Den Haag și Joost B. Haverkorn van Rijsewijk, ambasadorul Olandei la București.
Discuțiile au început la ora 18.30 și au durat o oră și jumătate.
[…]
Nicolae Ceaușescu: „În ceea ce privește Vietnamul, v-ați referit la faptul că sfârșitul războiului ar rezolva problema. Am citit cu interes intervenția pe care ați făcut-o în Parlament. Suntem convinși că și aici trebuie găsită o soluție și că ați putea face mai mult, sfătuindu-i pe americani să pună capăt războiului. O țară atât de mare, cu o asemenea putere militară, care bate un popor mic și neînarmat! Americanii înșiși sunt rușinați de acest lucru. Nu înțeleg ce concepții au putut să-i determine pe americani să ducă războiul acolo.”
Joseph Luns: „Vedeți, poporul american și mai ales guvernul american nu văd în acest conflict ceva în care este în joc doar soarta Vietnamului. Cu toate acestea, ceea ce doresc americanii este ca S.U.A. să fie lăsată să se retragă fără să se dezonoreze; în sensul că celelalte țări asiatice care au acorduri cu americanii nu ar trebui să creadă că sunt complet abandonate de aceștia. Americanii au declarat că sunt gata, în momentul în care se va găsi o soluție, să își retragă trupele. Consider că Vietnamul de Nord este convins că o victorie militară este la îndemâna sa și cred că guvernul american consideră, nu știu dacă este corect, că Vietnamul de Nord dorește doar o victorie totală. Cred că ambele țări își fac iluzii.”
Nicolae Ceaușescu: „Sunt de acord că sunt amăgiți. În primul rând, nu există nici un fel de temei pentru a crede că Vietnamul va renunța la independența sa, nici în fața americanilor și nici în fața altcuiva. Deci, din acest punct de vedere, nu are absolut nici un rost ca americanii să ducă un război pentru apărarea independenței vietnamezilor, pentru că, deocamdată, acolo sunt numai trupe americane și atât.”
Joseph Luns: „Este un fapt cert că armata americană este predominantă în acest moment”
Ceaușescu sublinia faptul că pericolul vine numai din partea americanilor, iar atâta timp cât conflictul se prelungea, SUA risca să piardă categoric.
Nicolae Ceaușescu: „După aceea se pune problema unei ieșiri onorabile. Ce înseamnă asta? Asta presupune ca cei care au intrat în Vietnam să plece de acolo. Aceasta este cea mai onorabilă ieșire. S-ar putea învăța ceva în această privință de la Franța, de la De Gaulle care, în condiții foarte dificile, a avut curajul să pună capăt războiului din Algeria.”
Joseph Luns: „Există, totuși, unele diferențe între războiul din Algeria și cel din Vietnam.”
Nicolae Ceaușescu: „Există, dar în favoarea Franței, pentru că, deși avea interese economice foarte mari acolo, a găsit totuși o soluție care i-a permis să rămână în relații relativ bune cu Algeria. De ce nu pot face și americanii același lucru? Ei pot rămâne în relații bune cu Vietnamul. Calea către o ieșire onorabilă este în primul rând aceea de a înceta bombardamentele împotriva Vietnamului de Nord. Încetarea bombardamentelor în condițiile de astăzi le-ar oferi exact condițiile pentru o ieșire onorabilă.”
Luns menționa că originea problemei se află în neîncrederea dintre Vietnam și SUA
„De exemplu, Vietnamul de Nord nu crede că armata americană va pleca din Vietnam după ce se va realiza pacea, iar americanii cred că, dimpotrivă, războiul va continua din cauza infiltrațiilor din Vietnamul de Nord.
Argumentul care îi încurajează pe americani în politica lor actuală este că, în timp ce multe țări din Asia de Sud-Est se ridică în public împotriva politicii americane din Vietnam, în privat, însă, ele spun că americanii trebuie să rămână acolo.”
Nicolae Ceaușescu: „De ce se tem americanii, de fapt de reunificarea Vietnamului? Va fi un Vietnam mai puternic, care își va apăra mai bine independența. Le este teamă că puterea va fi preluată de comuniști? Comuniștii nu mănâncă oameni.
Am avut multe discuții cu vietnamezii – atât cu cei din Vietnamul de Nord, cât și cu cei din Frontul Național de Eliberare din Vietnamul de Sud – și am constatat că sunt destul de înțelegători. Cred că americanii nu duc o politică realistă. Ei ar putea ajunge la o înțelegere cu Vietnamul de Nord, însă nu în aceste condiții de menținere a războiului și a bombardamentelor.
Soluția este să ne așezăm totuși la masa negocierilor, cu o anumită condiție: să înceteze bombardamentele. Pentru ca doi oameni să poată discuta, trebuie în primul rând să nu se mai lupte. Dacă Olanda ar fi spus „trebuie mai întâi trimisă aviația să bombardeze Bucureștiul” [înainte de discuția noastră], credeți că v-am fi primit la discuții? Sau invers? Cum ar fi putut, atunci, Dean Rusk să se întâlnească cu ministrul de externe din Vietnam atâta timp cât americanii bombardează Vietnamul.”
Joseph Luns: „Repet că dacă americanii ar avea certitudinea că încetarea bombardamentelor va fi urmată de negocieri, atunci le-ar înceta. Acesta este un zid de neîncredere.”
Nicolae Ceaușescu: „Căile se vor găsi, însă americanii pot fi sfătuiți să ajungă mult mai repede la o soluție. Atâta timp cât războiul se prelungește, lucrurile se complică. Dacă banii folosiți pentru acest război ar fi fost folosiți în schimb în scopuri pașnice, în Vietnam ar fi câștigat mult mai mulți prieteni. Principiul este de a dezvolta economia acestei țări, chiar dacă comuniștii ajung la putere, pentru că, după părerea mea, acest proces nu poate fi împiedicat.”
„Joseph Luns: Sunt tentat să spun că aveți dreptate.”
Sursa: Wilson Center, Arhivele Digitale,