Din 2000 de opere a reușit să vândă doar una în timpul vieții. Astăzi tablourile sale valorează milioane

 

În iunie 2019, pistolul pe care l-ar fi folosit pentru a se sinucide în 29 iulie 1890 a fost vândut la licitaţie, la Paris, pentru suma de 162.500 de euro.

După un an de studiu pentru admitere, a refuzat să promoveze examenele în limba latină, considerând-o o limbă moartă, ulterior răzgândindu-se în privinţa admiterii.

În 1878 a muncit, ca voluntar, la o mină de cărbune din sudul Belgiei. A continuat să predice şi a slujit celor bolnavi, realizând diverse lucrări. În 1880 a decis să revină la Bruxelles şi să devină artist. Opera cea mai reprezentativă pentru această perioadă de afirmare artistică a fost „Mâncătorii de cartofi” (1885).

La Paris

În 1886, a apărut, pe neaşteptate, în locuinţa din Paris a fratelui său Theo, unde a rămas aproape doi ani, până în 1888. La Paris, i-a întâlnit, pentru prima oară, pe Paul Signac, Georges P. Seurat, Toulouse-Lautrec şi Paul Gauguin.

A descoperit impresionismul şi arta japoneză, dar nu a găsit acea solidaritate între artişti, pe care o visase. Perioada cea mai liniştită a vieţii sale, anul 1888, a petrecut-o la Arles.

Aici a dat naştere grandioasei serii de tablouri de o măiestrie tehnică absolută, celebrele „Tournesols” („Florile soarelui”) stând mărturie în acest sens.

Această perioadă de creaţie excepţională nu a exclus însă nici mizeria şi nici foamea, artistul cumpărându-şi, în primul rând, vopseaua atât de necesară. Hrana sa era formată din cafea, pâine şi absint, care însă i-au distrus sănătatea şi aşa destul de şubredă.

Prima tulburare

O primă criză de tulburare nervoasă a avut-o la finele anului 1888, survenită după o ceartă cu Paul Gauguin, care a venit după el la Arles şi de care se simţea apropiat prin preocupările sale artistice.

Personalităţile celor doi, atât de diferite, nu au făcut decât să precipite crizele psihice de care suferea van Gogh, urmarea fiind automutilarea prin tăierea lobului urechii stângi.

„Autoportret cu urechea bandajată” (1889) avea să numească van Gogh unul din autoportretele, pe care le-a pictat la o lună după automutilare.