Ca profesor la universitatea din Göttingen redacta şi publicaţia „Staatsanzeigen”. O dovadă a autorităţii de care se bucura scrisul lui este faptul că împărăteasa Maria Tereza a respins o hotărâre a consilierilor ei intimi cu observația: Ce ar spune Schlözer?
El însuși se complăcea în misiunea de a exercita un fel de „despotism al adevărului, al faptelor, al publicității”.
La 1791 publică în „Staatsanzeigen” o scurtă istorie a saşilor ardeleni,
în care dădea extrase prelucrate după două broşuri apărute în Sibiu la 1790.
Rugămintea pastorului Filtsch
Faptul acesta îl îndeamnă pe redactorul publicaţiei sibiene „Siebenburger Quartalschrift”, Ioan Filtsch (pastor în Cisnădie) să înceapă a coresponda cu Schlözer, rugându-l să scrie o istorie mai amplă a saşilor.
Schlözer se declară gata de a îndeplini rugămintea, dacă ar primi o însărcinare „în numele naţiunii” săseşti.
Această condiţie nu întârzie a se împlini prin epistola lui Johannes Friedrich von Rosenfeld, primar al Sibiului, din 20. XI. 1793.
Acestea sunt precedentele lucrării tipărite la Göttingen în anii 1795-1797 sub titlul Kritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen.
Scrierea are trei părţi, dând în partea întâia documentele până la memoriul Saşilor (din decembrie 1791 în chestiunea deciziilor dietei din Cluj), în partea a doua o cercetare critică-istorică privitoare la unguri, pecenegi, cumani şi coloniile germane în Ungaria şi Transilvania, iar în partea a treia o analiză amănunţită a diplomei andreane din 1224.
Lobby anti-românesc
Din scrisoarea adresată de Schlözer lui Filtsch la 12 oct. 1792 se vede că acesta ar fi încercat să-1 influenţeze a scrie despre români într-o anume direcţie, favorabilă saşilor, dar Schlözer nu se lasă.
Schlözer tipărise, în prefaţa cărţii, că a fost scrisă din însărcinarea naţiunii săseşti, dar Rosenfeld se împotrivi sub cuvânt că scrisoarea lui particulară din 20. XI. 1793 nu era un act oficial emanat de la naţiune, ci numai în numele ei. Astfel locul respectiv a trebuit modificat.
Schlözer se va fi aşteptat probabil şi la un onorariu din partea naţiunii săseşti pentru serviciul ce i-a făcut. Dar nici acesta nu a urmat.
O colectă iniţiată în acest scop a dat rezultate ruşinos de slabe, după cum apare din scrisoarea adresată, la 8 mai 1798 de către Seivert din Cluj lui
Filtsch.
În cele din urmă, Schlözer s-a mulţumit cu un modest onorariu de 50 butelii vin de Tokay.
Sursa: Ioan Lupaș, 50 butelii vin de Tokay pentru o istorie a Saşilor ardeleni
