Descoperirile surprinzătoare ale unui studiu genetic arată că vikingii nu erau pur scandinavi
Un schelet de femeie găsit la un sit funerar viking din Varnhem, Suedia
Un studiu genetic al rămășițelor umane din epoca vikingilor nu numai că a confirmat faptul că vikingii din diverse părți ale Scandinaviei au pornit spre alte zone ale lumii, ci a dezvăluit și că părul negru era mai frecvent la vikingi decât la danezii de astăzi.
„Vikingii nu se limitau la scandinavii blonzi”, a declarat profesorul Eske Willerslev, co-autor al cercetării de la Universitatea din Cambridge și Universitatea din Copenhaga.
Arheologii au studiat genomurile a 442 de oameni care au trăit în Europa între 2.400 î.Hr. și 1.600 d.Hr., majoritatea din epoca vikingilor – o perioadă care s-a întins cu aproximație din 750 d.Hr. la 1.050 d.Hr.
Printre rezultatele lor, echipa a descoperit că, începând cu epoca fierului, genele sud-europene au pătruns în Danemarca și apoi s-au răspândit spre nord, în timp ce – într-o măsură mai mică – genele din Asia au pătruns în Suedia.
„Vikingii nu sunt din punct de vedere genetic, pur scandinavi”, a declarat Willerslev
O analiză suplimentară a confirmat opinia conform căreia majoritatea vikingilor din Anglia proveneau din Danemarca, așa cum reiese din toponime și din relatările istorice, în timp ce regiunea baltică era dominată de vikingii suedezi, iar cei din Norvegia s-au aventurat în Irlanda, Islanda, Groenlanda și Insula Man.
De asemenea, studiul a indicat faptul că raidurile erau probabil o afacere locală: echipa a descoperit că patru frați și o altă rudă au murit în Salme, Estonia, în jurul anului 750 d.Hr., în ceea ce se crede că ar fi putut fi un raid, iar ceilalți membri ai grupului ar fi putut fi din aceeași parte a Suediei. În plus, arheologii au constatat că doi indivizi din Orkney, care au fost îngropați cu săbii vikinge, nu au avut nicio legătură genetică cu scandinavii.
Cercetătorii au descoperit cel mai vechi caz confirmat de variolă
„[A fi viking] nu este un fenomen pur etnic, este un stil de viață pe care îl poți adopta indiferent dacă ești scandinav sau non-scandinav”, a afirmat Willerslev.
Dr. Steve Ashby, expert în arheologia epocii vikinge de la Universitatea din York, a declarat că studiul a confirmat ceea ce se bănuia în legătură cu circulația și comerțul în epoca vikingă, dar a adus și detalii noi.
„Dovezile privind fluxul genetic cu Europa de Sud și Asia sunt uimitoare și se potrivesc bine cu cercetările recente care susțin conectivitatea pe scară largă în această perioadă”, a spus el.
„[Studiul] oferă, de asemenea, noi informații despre nivelurile de contact și de izolare în cadrul Scandinaviei și descriu o perspectivă interesantă asupra compoziției grupurilor de raiduri.”
Cu toate acestea, Judith Jesch, profesoară de studii vikinge la Universitatea din Nottingham, a afirmat că este puțin probabil ca studiul să rescrie cărțile de istorie.
„Am renunțat de mult timp la cele mai colorate mituri populare despre vikingi, iar cercetările recente s-au concentrat pe epoca vikingă ca perioadă de mobilitate, când oamenii din Scandinavia au migrat în diverse direcții și, adesea, s-au întors, întâlnind și interacționând cu alte popoare, limbi și culturi într-un proces pe care eu și alții l-am numit diaspora”, a spus ea.
