Descoperire uluitoare a arheologilor mexicani. Altarul de sacrificiu și cuțitele de obsidian ale civilizației mayașe dezvăluie un trecut sângeros
Toate aceste obiecte au dezvăluit în detaliu faptul că locul a fost scena unor cumplite evenimente sângeroase din trecutul îndepărtat.
Cercetătorii de la Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic (INAH) și-au încheiat sezonul de săpături la situl prehispanic de la Kulubá, în sudul statului Yucatán. Printre descoperiri se numără trei cuțite din silex și 13 cuțite din obsidian care au fost depuse ca ofrandă pentru zei, alături de ceea ce se presupune că a fost un altar pentru sacrificii umane.
Formele de sacrificiu uman reprezentate la Kulubá
Situl mayaș Kulubá reprezintă un „cufăr de comori” arheologice care oferă cercetătorilor dovezi referitoare la sacrificiul uman, o componentă centrală a culturii și religiei mayașe antice. Sacrificarea animalelor și a oamenilor, în special a prizonierilor, a voluntarilor și a copiilor, era efectuată de către marii preoți, care foloseau adesea altare de sacrificiu precum cel descoperit la Kulubá.
Preoții mayași erau foarte bine pregătiți atât în anatomia animală, cât și în cea umană, fapt care le permitea să efectueze tăieturi foarte precise și să controleze ritmul în care victimele lor mureau. Deși ideea de sacrificiu uman este șocantă după standardele actuale, în viziunea mayașă asupra lumii, actul era practicat pentru a liniști zeitățile care controlau seceta și inundațiile, precum și pentru a menține armonia universală.
Civilizația mayașă s-a extins din sud-estul Mexicului în Guatemala, Belize, El Salvador și Honduras. Potrivit INAH, situl Kulubá a prosperat între anii 600 și 1050 d.Hr., înainte de a se prăbuși definitiv în secolul al XVI-lea, odată cu sosirea conchistadorilor spanioli. Orașul cuprindea reședințe, o piață centrală a comunității și un mare palat care măsura 6,1 metri înălțime, 54,9 metri lungime și 14,9 metri lățime.
Alfredo Barrera Rubio, cercetător la INAH, a declarat pentru EFE că cele 16 cuțite destinate sacrificiilor au fost dezgropate în partea de sud-vest a pieței centrale din Kulubá, alături de o placă de piatră care a servit probabil ca altar de sacrificiu. Arheologul Cristian Hernández González, care este de asemenea cercetător la situl Kulubá, a declarat pentru EFE că importanța ofrandei „constă în caracterul ei ritual”, însă cele 16 cuțite nu au fost folosite niciodată.
Kulubá dezvăluie măreția obsidianului
„Cuțitele nu au fost folosite niciodată pentru sacrificii, ci au fost fabricate ca ofrande pentru zei. Cu toate acestea, cele trei cuțite din silex și cele 13 cuțite din obsidian nu au fost realizate cu materiale accesibile în peninsula Yucatán, ci au fost importate din centrul Mexicului și din Guatemala”, a afirmat González.
Obsidianul, sau sticla vulcanică, era foarte valoroasă datorită tăișului și durabilității sale. De asemenea, avea o semnificație culturală și istorică profundă în lumea mayașă.
Obsesia mayașilor pentru obsidian a ajuns în Europa
Prin analiza surselor legate de obsidian, cercetătorii au urmărit rețelele comerciale antice și rutele de schimb care legau teritoriile mayașe îndepărtate, evidențiind importanța economică și spirituală a obsidianului. „Atât de venerate erau puterile spirituale atribuite obsidianului, încât acesta a devenit un obiect prețios în Europa la scurt timp după cucerirea Americii Centrale și de Sud, la mijlocul secolului al XVI-lea”, au declarant cercetătorii INAH.
