Un studiu care a analizat imagini din satelit și fotografii aeriene a fost realizat de arheologi de la University College Dublin, care au lucrat cu colegi din Serbia și Slovenia. Echipa a descoperit peste 100 de situri necunoscute până acum, aparținând unei societăți complexe, în peisajul din sudul bazinului Carpaților din Europa Centrală.
Imaginile din satelit, vitale în cadrul studiului efectuat de arheologi
Profesorul adjunct Molloy, a declarat:
„Am testat descoperirile din imaginile din satelit pe teren, folosind sonde, săpături și prospecțiuni geofizice. Marea majoritate a siturilor au fost înființate între 1600 și 1450 î.Hr. și practic toate s-au prăbușit în jurul anului 1200 î.Hr., fiind abandonate în masă.”
Folosirea de către societățile timpurii a unor incinte apărabile a servit drept precursor și influență probabilă pentru renumitele hillforts din Europa, care au fost construite pentru a proteja comunitățile în ultimele etape ale Epocii Bronzului.
Unele dintre siturile mai mari erau deja cunoscute, cum ar fi Gradište Iđoš, Csanádpalota, Sântana și Cornești Iarcuri, cu toate acestea, analiza indică faptul că aceste imense fortificații făceau parte dintr-o rețea de comunități strâns legate și codependente care ar fi putut număra până la zeci de mii de persoane.
Într-o lucrare publicată de arheologi în revista PLOS ONE, peste 100 de situri identificate în zona râului Tisa conduc la aceste comunități, care au fost denumite colectiv Grupul de situri Tisa (TSG). Majoritatea acestor situri TSG se află la mai puțin de 5 km unul de celălalt, ceea ce sugerează că rețeaua a fost o comunitate care a cooperat intens.
Potrivit lucrării, TSG a jucat un rol semnificativ ca centru de inovare în Europa preistorică, servind ca un nod central al rețelei în perioadele de vârf ale micenienilor, hitiților și ale Egiptului din Noul Regat, în jurul anilor 1500-1200 î.Hr.
Noi perspective asupra interconexiunilor din Europa
Această dezvăluire oferă noi perspective asupra interconexiunilor din Europa în timpul mileniului II î.Hr. crucial, considerat adesea ca un punct de cotitură semnificativ în preistoria europeană. Cu toate acestea, în timpul declinului STG din 1200 î.Hr., tehnicile militare sofisticate și tehnologiile de terasament ale acestei societăți s-au răspândit în întreaga Europă, fapt evidențiat prin răspândirea culturii materiale și a iconografiei lor.
Profesorul Molloy a declarat:
„Înțelegerea noastră a modului în care funcționa societatea lor pune în discuție multe aspecte ale preistoriei europene. Suntem capabili să facem mai mult decât să identificăm locația câtorva situri cu ajutorul imaginilor din satelit și am reușit să definim un întreg peisaj așezat, cu hărți ale dimensiunilor și dispunerii siturilor, chiar și cu locațiile locuințelor oamenilor în cadrul acestora. Acest lucru oferă cu adevărat o imagine fără precedent a modului în care acești oameni din Epoca Bronzului trăiau unii cu alții și cu numeroșii lor vecini.”
