Babu–așa cum îl cunoșteau prietenii și apropiații, inginer dedicat profesiei sale, poet și diarist, a trăit drept în vremuri grotesc de strâmbe. A privit întotdeauna regimul comunist prin lentila lucidă a celui care refuză compromisurile
A refuzat să se conformeze unor dispoziții absurd. A crezut în permanență în puterea adevărului și a binelui – crezuri în numele cărora a murit.
La 21 septembrie 1985, Gheorghe Ursu a fost arestat, în urma denunțului unor colegi.
Percheziții ulterioare aveau să aducă în atenția Securității zeci de volume de memorii (înscrise mărunt și cu răbdare, vreme de 40 de ani, pe diferite caiete).
Babu a refuzat să colaboreze cu anchetatorii. A murit în urma bătăilor suferite în arest, în data de 17 noiembrie 1985.
A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote.
În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specific”, de către Securitate.
Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”. Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare.
Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale.
În anul 2000, după mai multe răsturnări de situație, Marian Cliță a fost condamnat pentru uciderea lui Babu.
În octombrie 2003, foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.
În decembrie 2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la trei ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu
