De la educație la modă: Apetența lui Carol II pentru militărie și uniforma militară
În a doua jumătate a anilor 1930, în vremea dictaturii, o atenție din ce în ce mai mare ajunge să fie acordată de către Carol uniformei, destinată acum încadrării și controlului indivizilor. Nu numai militarii, membrii Partidului Poporului și ai Guvernului au ajuns să poarte uniforma, ci și străjerii sau funcționarii, devenind, uneori, și un accesoriu al echipelor regale:
„Uniforma este promovată ca o materializare a ideologiei, un simbol al ordinii pe care monarhismul carlist pretinde că o instituie”.
Regelui Carol al II-lea i-a plăcut să se promoveze, să iasă în față, să fie elogiat. I-a plăcut să joace un rol de mecena, dar și de simbol, îmbrăcând, de pildă, uniforme în scopul de a epata, Grigore Gafencu numindu-l un „zeu al uniformei”. Uniformele pe care le purta regele erau stridente, împodobite cu medalii, cele mai elegante fiind purtate în cadrul paradelor și festivalurilor grandioase.
În memoriile sale, Constantin Argetoianu surprindea apetența regelui pentru modă și ce presupunea ea:
„Nasturi, trese, modele de şepci şi chipiuri, schiţe de tunici şi lampasuri de pantaloni zăceau azvârlite pe mesele şi canapelele saloanelor de jos din Palatul Regal”.
La un an de la urcarea sa pe tron, Armata Română își schimba înfățișarea, noile uniforme fiind prezentate cu ocazia zilei de 10 mai 1931. Noile uniforme impresionau prin eterogenul lor, prin amestecul de influențe și culturi. Gafencu nota:
„Armata noastră şi-a schimbat cu desăvârşire înfăţişarea. Şepci ca la ruşi şi ca la japonezi. Culori violete. Uniforme de toate felurile: avem regimente de englezi, de suedezi, de germani din vremea imperiului […] uniforme ciudate, multicolore, neobişnuite, în afară de tradiţiile şi datinile armatei noastre; în opoziţie, de asemeni, cu simplicitatea şi uniformitatea cerute de necesităţile războiului” .
Pasiunile estetice ale regelui nu se rezumau la uniforme și decorații, ci se răsfrângeau inclusiv asupra felului cum erau organizate ceremoniile, defilările sau expozițiile. Există nu puține mărturii care dovedesc implicarea sa în aceste domenii. Cel mai adesea, Carol al II-lea era cel care stabilea modelul uniformelor, decorațiilor sau al cărților.
