Asasinarea conducătorilor Afganistanului
De-a lungul Războiului Rece, Afganistanul a fost locul în care s-au dus multe bătălii privind influența și controlul dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. În timpul administrației Nixon, Statele Unite s-au concentrat pe menținerea influenței economice asupra Afganistanului.
După Revoluția Saur, Nur Muhammad Taraki a preluat controlul, devenind președinte al Republicii Democrate Afganistan. Sub regimul Taraki, zeci de mii de afgani au fost închiși și torturați, mulți dintre aceștia fiind executați rapid. În timp ce regimul lui Taraki pretindea că promovează egalitatea de gen, violul a devenit arma de război folosită în satele afgane.
Chiar dacă Taraki și prim-ministrul Hafizullah Amin au avut o relație strânsă, martie 1979 i-a făcut să se întoarcă unul împotriva celuilalt. În această perioadă, Taraki a dorit să construiască o relație mai strânsă cu Uniunea Sovietică, în timp ce Amin voia să mențină relațiile bune cu Statele Unite.
În septembrie 1979, Taraki și Uniunea Sovietică au venit cu un plan de asasinare a lui Amin, care nu a reușit. Ulterior, Amin l-a arestat pe Taraki și s-a instalat ca șef al partidului și al statului. Deși oferea impresia că este susținut de Uniunea Sovietică, Leonid Brejnev a privit uciderea lui Taraki „ca o insultă personală”.
În decembrie 1979, Uniunea Sovietică a luat decizia de a-l înlătura pe Hafizullah Amin, printr-o operațiune cunoscută sub numele de Furtuna-333. Deși sovieticii au susținut că li s-a cerut să ofere asistență în respingerea intervenției armate din exterior, planul era de a-l asasina pe Amin. Martorii oculari au povestit că sovieticii au folosit un atac cu gaz împotriva soldaților afgani, pentru a putea intra în palat.
Armata sovietică în Afganistan
Armata sovietică a rămas în Afganistan aproape 10 ani, din decembrie 1979 și până în februarie 1989, războiul dintre cele două state ajungând să fie cea mai costisitoare operațiune militară din istoria sovietică. Pentru a lupta împotriva Afganistanului, au fost trimiși până la 115.000 de soldați sovietici.
Întregul guvern afgan a fost sub supravegherea sovietică, toate ordinele trebuind să fie semnate de sovietici. În timpul războiului, sovieticii au folosit bombe cu dispersie, sute de oameni fiind răniți sau uciși în fiecare an, din cauza explozivilor rămași.
Pe 14 aprilie 1988, au fost semnate Acordurile de la Geneva privind rezolvarea războiului sovieto-afgan. Principalul punct al Acordurilor de la Geneva din 1988 a fost ca Uniunea Sovietică să scoată toate trupele din Afganistan.
