Urme de ritualuri funerare vechi de 100.000 de ani au fost descoperite în Israel, în peștera Skhul din Muntele Carmel: corpuri de adulți și de copii, în poziție ghemuită.
De departe de acest loc, la Qafzeh (foto), în Muntele Kedumim, au fost deshumate 25 de schelete vechi de 92.000 de ani. Două dintre ele, cel al unei femei de douăzeci de ani, și cel al unui copil de șase ani, fuseseră îngropate împreună.
De-a lungul timpului, seputurile au câștigat treptat în solemnitate, în special cele ale Homo Sapiens, odată cu apariția tumulilor deasupra mormintelor, sau a dalelor care pardoseau gropile.
Mai târziu, ritualurile au devenit mai complexe, atunci când omul s-a sedentarizat în urmă cu aproximativ 10.000 de ani.
Pe lângă cremație, care își face atunci apariția, sunt dedicate spații speciale pentru înhumări, unde defuncții pot fi uneori îngropați alături de obiecte reprezentative pentru viața lor trecută.
Prezența polenului pe oseminte arată că unii dintre morți erau lungiți pe paturi de flori.
Practica înhumării dovedește deopotrivă o concepție simbolică despre moarte, dorința de a-l onora pe defunct și o formă de însoțire a sufletului său către o altă formă de viață.
