Omul de Neanderthal a dispărut mai devreme

 

Când a dispărut Omul de Neanderthal? Întrebare preocupă lumea științifică de multă vreme. Rămășițele umane dintr-o peșteră din Belgia, analizate cu ajutorul unei noi tehnici, se dovedesc mai vechi decât se cunoștea.

Potrivit precedentelor datări cu radiocarbon, vechimea exemplarelor din peștera Spy, unde au fost găsite numeroase rămășițe umane, începând cu secolul al XIX-lea, era de 24.000 de ani.

Însă, potrivit unui studiu publicat luni, în revista științifică Pnas, vârsta lor ar fi în realitate între 44.200 și 40.600 de ani.

O echipă multidisciplinară din Belgia, Marea Britanie și Germania a creat o metodă de pregătire a eșantioanelor prin care se evită oricce contaminare exterioară, a explicat pentru AFP unul dintre autorii studiului, Thibaut Deviesse, de la universitățile Oxford și Aix-Marseille.

Studiul conchide astfel că neaderthalienii „au dispărut din nordul Europei (…) mult mai devreme decât s-a sugerat”.

Înțelegerea modului în care au dispărut reprezintă un prim pas important pentru o mai bună înțelegere a naturii sale și de ce, în cele din urmă, a lăsat locul omului modern.

Noua metodă se bazează tot pe radiocarbon (variante radioactive ale carbonului, cum este carbon 14), considerată cea mai bună metodă de datare, însă ameliorează modul în care sunt tratate eșantioanele.

Toate ființele vii aborb carbon, din atmosferă sau din hrană, inclusiv carbon 14, care se dezintegrează în timp.

Deoarece plantele și animalele încetează să îl mai absoarbă atunci când mor, ce rămâne din materie permite determinarea perioadei în care au trăit.

Pentru oseminte, oamenii de știință au extras partea făcută din colagen pentru analiză, deoarece este organică.

„Ce am făcut noi reprezintă un pas înainte”, explică Thibaut Deviesse.

Într-adevăr, mediul în care au fost descoperite rămășițele le poate contamina.

De aceea, cercetătorii s-au concentrat pe molecule numite acizi aminați, care au făcut cu certitudine parte din colagenul găsit.

Autorii au datat și resturile de la alte două situri din Belgia, Fonds-de-Foret și Engis, obținând rezultate comparabile.

„Timp de aproape două secole după descoperirea copilului de Neanderthal de la Engis, am putut să îi atribuim o vârstă fiabilă”, a declarat Deviesse.

„Datarea tuturor exemplarelor din Belgia a fost foarte entuziasmantă, deoarece au jucat un rol major în înțelegerea și definirea Omului de Neanderthal.”

Și cercetătorul a adăugat:

„Datarea este crucială în arheologie, căci, fără un cadru fiabil al cronologiei, nu putem fi siguri că înțelegem relațiile între Neanderthal și Homo Sapiens.”

Unele unele din piatră au fost atribuite neaderthalienilor, ceea ce a fost interpretat ca un indiciu al dezvoltării lor cognitive, a explicat Deviesse.

Or, se dovedește că aceștia nu au trăit atât de mult, așadar obiectele trebuie reexaminate pentru a determina dacă erau cu adevărat opera lor.