Cum te înscriai la colectivă? Statul model al GAC
Organizarea muncii, plata pentru muncă si disciplina muncii și VIII. Administrare. Potrivit acestuia, scopurile primordiale al gospodăriei agricole colective erau de a asigura „victoria asupra chiaburilor, a exploatatorilor și a dușmanilor celor ce muncesc, de a ajusta starea de înapoiere a gospodăriilor individuale, de a asigura un trai mai bun pentru membrii asociației.
Fiecare gospodărie individuală, odată intrată în structura colectivistă, avea dreptul de a păstra, pentru folosință proprie, o parcelă de pământ lângă casă, pentru curte, gradină, vie sau livadă, conform art. 5. Excluderea sau părăsirea GAC-ului atrăgea după sine, potrivit art. 6, restituirea pământului adus, însă dacă pământul unui țăran s-ar fi regăsit ,,în interiorul trupului asociat”, atunci respectivul ar fi trebuit să se mulțumească cu o suprafața ,,de aceeași valoare, în altă parte”. În plus, țăranii nu puteau părăsi structurile colectiviste decât după trecerea a 3 ani de la înscriere, conform art. 1433.
Țăranii colectiviști trebuiau să predea animalele de muncă, inventarul agricol (plug, cositoare, mașini de treierat etc), rezervele de semințe, furajele, nu însă și casele de locuit, animalele productive și construcțiile necesare întreținerii acestora și inventarul agricol mărunt necesar propriei grădini. Art. 10 vizează condițiile pe care țăranii trebuiau să le îndeplinească pentru a putea intra în GAC. Vârsta minimă obligatorie era de 18 ani. Nu erau primiți în cooperativă chiaburii și speculanții, „adică persoane care trăiesc din exploatarea muncii altora”. Politica PMR față de chiaburime nu a vizat de la început lichidarea în calitate de clasă, ci, inițial, din rațiuni economice, liderii comuniști au dorit limitare, o ,,îngrădire a creșterii elementelor capitaliste” din sate, adică a chiaburilor, ,,jecmănitorii satelor”. Pentru a facilita munca activiștilor însărcinați cu încadrarea sătenilor în categorii, Dej a trasat criteriile de bază pe care un țăran trebuia să le aibă pentru a fi considerat chiabur: ,,dacă are pământ, în ce regiune se află pământul, dacă mai posedă și alte mijloace de producție, câte li anume ce fel de mijloace de producție; felul de cultură; cât produce lui cât aduce din producția sa pe piață; dacă exploatează sau nu munca străină; dacă este sau nu exploatat de alții; mărimea familiei, precum și o serie de împrejurări locale pe care le putem aprecia numai cercetând fiecare caz concret în parte”.
Pentru a intra în GAC era necesară o declarație care să cuprindă următoarele: numele, prenumele și domiciliu solicitantului, averea mobilă și imobila, precum și adeziunea la prevederile prezentului statut și la hotărârile organelor de conducere ale gospodăriei. Remunerația țăranilor colectiviști se realiza în raport cu numărul de zile de muncă prestate. Din punct de vedere administrativ, gospodăria agricolă colectivă urma să fie condusă de o adunare generală, care era organul superior de conducere a GAC-ului. Consiliul de conducere, compus din 5-7 persoane, reprezenta organul executiv.
