Programul primei zile de festival a debutat cu imnul religios Old Hundredth, atribuit compozitorului francez Louis Bourgeois.
A urmat discursul ţinut de Henry Codman Potter, al şaptelea episcop al Eparhiei Episcopale din New York.
Apoi Orchestra Simfonică din New York, dirijată de Walter Damrosch, a încântat auditoriul cu Uvertura Leonora nr. 3 de Beethoven.
În continuarea programului inaugural, compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski a dirijat interpretarea propriei lucrări Marche solenelle. Marea seară s-a încheiat apoteotic cu Te Deum de Hector Berlioz, o premieră pentru New York.
Unul dintre ziarele vremii a relatat: „În această seară, cea mai frumoasă sală de muzică a fost consacrată celei mai frumoase dintre arte. O asemenea construcţie este, în sine, un stimulent pentru cultură”.
Istoria prestigioasei săli de concerte a început la bordul unui vas plecat din New York cu destinaţia finală Londra.
Acolo, proaspăt căsătoriţii Andrew Carnegie şi Louise Whitfield, aflaţi în luna de miere, au făcut cunoştinţă cu tânărul Walter Damrosch, dirijor şi director muzical al Societăţii Simfonice din New York.
Prietenia dintre cuplu şi muzician s-a înfiripat rapid, astfel că Damrosch a fost invitat la Kilgraston, una dintre proprietăţile din Scoţia ale magnatului Andrew Carnegie.
Aici, Damrosch i-a expus amfitrionului său ideea de a construi o sală de concerte care să satisfacă standardele rafinate ale melomanilor din New York.
Atras de această iniţiativă, Andrew Carnegie a achiziţionat terenul aflat între numerele 56 şi 57 pe Seventh Avenue şi l-a contactat pe arhitectul William Burnet Tuthill.
Lucrările de construcţie au început în 1890, fiind realizate de Compania Isaac A. Hooper.
O atenţie deosebită a fost acordată acusticii, iar stilul arhitectural este neo-renascentist.
Eleganţa interiorului se datorează reminiscenţelor perioadei victoriene, cu marmură în foaier, arcuri impunătoare pe plafon şi sculpturi elaborate pe coloanele din colţurile foaierului.
Exteriorul este realizat din cărămizi cu tentă roşiatică.
Carnegie Hall include trei săli de spectacole. Cea principală, denumită Sala Stern în onoarea violonistului Isaac Stern, poate primi 2804 persoane.
A doua după mărime, Sala Zankel cuprinde 599 de locuri, iar cea de-a treia, Sala Weill, poate găzdui 268 de persoane.
Construcţia din Midtown Manhattan a fost deţinută de familia Carnegie până în anul 1925, când a intrat în posesia magnatului imobiliar Robert E. Simon.
Zece ani mai târziu, proprietar a devenit fiul acestuia, Robert E. Simon Jr. De la începutul anului 1960, clădirea se află în proprietatea municipalităţii New York şi este închiriată organizaţiei non-profit Carnegie Hall Corporation.
Până în 1962, Carnegie Hall a fost sediul principal al Filarmonicii din New York. În acelaşi an, clădirea a fost declarată Reper Istoric Naţional. Lucrări ample de renovare au avut loc între 1983 şi 1995.
Primul concert de rock-and-roll găzduit de Carnegie Hall a avut loc la 6 mai 1955, protagonişti fiind Bill Haley & His Comets.
Britanicii de la The Beatles au oferit un spectacol memorabil pe scena principală în ziua de 12 februarie 1964.
