Cum l-a umilit Ceauşescu pe Elie Carafoli, geniul cercetării aeronautice din România

 

Experienţa uriaşă dobândită alături de cele mai strălucite minţi din domeniul său, dar şi cunoaşterea posibilităţilor pe care le avea Republica Socialistă România în 1968 l-au făcut pe Elie Carafoli să-l refuze pe Ceauşescu. Să-l refuze explicându-i că regimul comunist nu putea susţine în 3 ani ceea ce capitaliştii dezvoltaseră în 12. Atât i-a trebuit […]

Experienţa uriaşă dobândită alături de cele mai strălucite minţi din domeniul său, dar şi cunoaşterea posibilităţilor pe care le avea Republica Socialistă România în 1968 l-au făcut pe Elie Carafoli să-l refuze pe Ceauşescu. Să-l refuze explicându-i că regimul comunist nu putea susţine în 3 ani ceea ce capitaliştii dezvoltaseră în 12.

Atât i-a trebuit ultranaţionalistului Ceauşescu. Înfuriat din cauza argumentelor expuse, liderul PCR a decis ca Elie Carafoli – premiat printre altele cu Marea Medalie Gauss (echivalentul Premiului Nobel), care se acordă o singură dată pe an unui savant ales din întreaga lume de către Societatea Ştiinţifică Braunschweg din Germania – să fie tras pe linie moartă.

Într-un interviu realizat de Cristian Român cu dr. ing. Dan Pantazopol, de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială Elie Carafoli – I.N.C.A.S. SA, aflăm care a fost discuţia dintre genialul cercetător şi Nicolae Ceauşescu.

„(…) dr. ing. Dan Pantazopol: Întors în țară, Carafoli pune bazele școlii românești de aeronautică, prin înființarea catedrei de Aerodinamică şi Mecanica fluidelor, în cadrul secţiei de Electromecanică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Carafoli a construit, împreună cu Ion Stroescu, prima suflerie aerodinamică din țară, care a fost inaugurată în 1931, în curtea Școlii Politehnice, care a fost inaugurată de Carol al II-lea.

La acea vreme, era cea mai perfecționată suflerie din Sud-Estul Europei. El a fost cel care a pus bazele școlii românești de aeronautică. Fără el, fără marele lui prestigiu, este greu de spus dacă am fi avut o școală de aeronautică atât de performantă. Carafoli a luptat pentru a se menține în țară un nivel ridicat în cercetarea aerodinamică fundamentală. Adică să fie realizate cercetări originale și să se creeze un colectiv mare care să fie în stare să le realizeze.

Știți și dv, pe vremea lui Ceaușescu cercetarea fundamentală a fost practic anihilată. Este drept, s-a făcut proiectare, s-au realizat avioane, realizări importante, fără nici un fel de discuție. Dar când era vorba de cercetare fundamentală [în aerodinamică], nu știu de ce, dar i s-au pus mereu bețe în roate și Carafoli a avut mult de suferit din această cauză.

(…) Cristian Târziu: Auzisem o anecdotă. După invazia sovietică din Cehoslovacia, Ceaușescu îl cheamă pe Carafoli și îi cere să realizeze un avion supersonic. Avea numai trei ani la dispoziție. Am vrut să aflu dacă este adevărată întâmplarea.

ing. Dan Pantazopol: Da, Carafoli a fost chemat de Ceaușescu. Ceaușescu i-a propus să preia conducerea institutului pentru a construi, în trei ani, un avion supersonic. Carafoli a răspuns că nu se poate, francezii, care au la dispoziție tot ce le trebuie, au făcut un avion supersonic în 12 ani! Iar pentru ei acela nu era primul lor avion supersonic. Ceaușescu a fost furios și o vreme Carafoli a fost dat de-o parte, a fost trecut pe linie moartă

Elie Carafoli, câteva repere biografice

1901. Se naște în oraşul Veria (lângă Salonic) într-o comunitate de aromâni unde a şi urmat clasele primare.
1915. Carafoli pleacă în orașul Bitolia (Serbia) unde a intrat în clasa a patra a liceului. Liceul s-a închis aproape imediat ca urmare a ocupării Serbiei de către armatele Puterilor centrale. În plin război pleacă spre Bucureşti. După multe peripeţii ajunge la Giurgiu şi apoi la Bucureşti unde continuă liceul la “Gh.Lazăr” şi la liceul militar “Mânăstirea Dealu”.
1919. Carafoli intră la Şcoala Politehnică obţinând, în 1923, diploma de inginer electromecanic.

1924. Obține la Sorbona, licența în științe fizico-matematice.
1924-1928. Lucrează în cadrul Institutului Aerotehnic de la Saint-Cyr, susține comunicări la Academia Franceză și publică lucrări fundamentale în domeniul aerodinamicii.
1928. Susține teza de doctorat intitulată „Contribuții asupra teoriei sustentației în aerodinamică”. În luna octombrie, Carafoli înfiinţează catedra de Aerodinamică şi Mecanica fluidelor, în cadrul secţiei de Electromecanică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Publică prima sa carte: „Aerodinamica aripilor de avion”.

1930. Împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux proiectează primul avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, IAR-CV11, un monoplan cu aripa joasă, o concepţie originală, care pe parcursul anilor s-a generalizat în aviaţia mondială modernă. Aveau să urmeze și alte proiecte de avioane: IAR 13, IAR 14, IAR 15 și IAR 16. 1931. Este inaugurat tunelul aerodinamic din curtea Școlii Politehnice din București, care a fost conceput de Carafoli împreună cu Ion Stroescu.

1948. Este numit membru titular al Academiei Române şi şeful secţiei de Mecanică aplicată.
1949. Este numit în funcţia de director al Institutului de Siderurgie, Metalurgie şi Mecanică Aplicată care, după doi ani, a devenit Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române.
1960. Carafoli este invitat să facă parte din Academia Internaţională de Astronautică.

1961. Este numit la conducerea Comisiei de astronautică a Academiei Române.
1965-1967. Este vicepreședinte Federaţiei Internaţionale de Astronautică.
1968-1969. Devine preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Astronautică
1983. Carafoli pleacă dintre noi.

Pentru vasta activitate de cercetare în domeniul aerodinamicii Carafoli a fost distins cu Premiul „Louis Breguet” (Paris,1927) şi „Medalia de argint”(1928) decernată la Sorbona de Societatea naţională de încurajare a progresului de către E. Herriot fost prim-ministru al Franţei, Diploma Paul Tissandier decernată de Federaţia Aeronautică Internaţională la Congresul de la Los Angeles (1956), Marea Medalie Gauss (1970), Medalia „Apollo 11” (1970), Diploma şi Medalia „Tiolkovschi” la 27 martie 1981.
În ţară a primit titlul de ”Om de ştiinţă emerit al RSR”, Premiul de Stat clasa I, Ordinul Muncii clasa I, Ordinul Meritul Ştiinţific clasa I, Steaua Republicii clasa a II-a.

Activitatea sa de cercetare ştiinţifică s-a materializat în multe tratate publicate: „Aerodinamica aripilor de avion” (Paris, 1928), „Aerodinamica” (1951) tradusă în limba germană (Berlin, 1954) şi în limba rusă (Moscova,1955), „Aerodinamica vitezelor mari” (1957) tradusă în limba rusă (Moscova, 1958), „Studii experimentale asupra aripilor monoplane, Mişcări conice în regim supersonic”, apărută în China (Beijing, 1955), „Teoria aripii în zborul supersonic” (Oxford, 1969), „Dinamica fluidelor incompresibile” (1981), „Dinamica fluidelor compresibile” (1983).

A realizat, de asemenea, peste 200 de comunicări ştiinţifice”, se arată în interviul ce poate fi citit integral pe stiintasitehnica.com.

foto: Elie Carafoli