Cel mai iubit dintre ambasadorii la București din vremea lui Ceaușescu și dosarul lui de Securitate

 

Pagina de Facebook a Arhivelor Diplomatice ale MAE evocă, la 31 de ani de la începutul Revoluției române și al sfârșitului regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, figura luminoasă a lui Coen Stork, fost reprezentant diplomatic al Regatului Țărilor de Jos în România între 1988 și 1993.

Gabriel Andreeascu l-a numit pe Coen Stork, în titlul unei cărți de dialoguri, „cel mai iubit dintre ambasadori”.

Coenraad Frederik Stork (28 martie 1928-23 octombrie 2017) a studiat la Universitatea din Leyda, intrând în diplomaţia neerlandeză în 1959.

A îndeplinit misiuni în serviciul exterior la Bagdad, Pretoria, Paris, Buenos Aires, Helsinki şi Londra, parcurgând pe rând treptele diplomatice. Spre finalul carierei a fost ambasador al Regatului Țărilor de Jos în Cuba (1982-1987) şi în România (1988-1993).

Aflat la post în Africa de Sud, în 1964, Coen Stork a fost unul dintre puținii diplomați străini care au participat în calitate de observatori la procesul lui Nelson Mandela și al altor lideri ai Congresului Național African, sfidând regimul politic de apartheid într-o perioadă în care drepturile omului erau sistematic încălcate în multe state.

De altfel, dedicația sa de o viață pentru apărarea drepturilor omului l-a determinat pe Coen Stork să activeze după pensionarea din serviciul diplomatic în cadrul Comitetului Helsinki din Țările de Jos, al cărui director a fost între 1996 și 2009.

Atunci când Coen Stork a preluat postul de ambasador al Regatului Ţărilor de Jos la București, România parcurgea una din cele mai întunecate perioade din istorie, regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu atingând apogeul restricțiilor economice impuse populației și, totodată, al opresiunii oricăror forme de dizidență și al izolării internaționale. 

Coen Stork a intrat aproape imediat în coliziune cu regimul dictatorial, oficialii comuniști fiind intrigați, șocați și profund deranjați atât de nonconformismul și curajul său, dar mai ales de preocuparea pentru apărarea drepturilor puținilor dizidenți autentici din România, care au avut curajul să înfrunte comunismul înainte de căderea acestuia (Doina Cornea, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Mircea Dinescu, Andrei Pleșu şi alţii). Securitatea a desfășurat atunci o vastă operațiune de supraveghere a nonconformistului diplomat, care îi punea în dificultate pe ofițerii de filaj atunci când traversa Bucureștiul cu bicicleta!

Pe lângă Securitate, care a constituit un veritabil „roman de filaj” – Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork, diplomatul le-a făcut mari probleme și omologilor săi din diplomația ceaușistă, în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe păstrându-se numeroase documente relevante pentru activitatea umanitară și poziția fermă pentru democrație și protecția drepturilor omului într-un context complet ostil.

După Revoluţia din 1989, Coen Stork a contribuit la democratizarea României şi a societăţii româneşti, rămânând apropiat sufletește de ţara noastră, unde a continuat să revină periodic ca reprezentant al unor organizaţii de apărare a drepturilor omului.