La facultate de medicină, așa cum povestește în autobiografia sa, devenise un agnostic:
„Când mă gândem la Dumnezeu o făceam cu un zâmbet superior, semn al disprețului științific pentru un mit atât de uzat”.
Însă, în timpul cât a fost medic în Țara Galilor, profunda credință religioasă a oamenilor cu care lucra l-a făcut să înceapă să se întrebe dacă „busola existenței deținea mai mult decât dezvăluiseră manualele mele, mai mult decât visasem vreodată.
Pe scurt mi-am pierdut superioritatea și acest lucru, deși atunci nu eram conștient de asta, este primul pas către găsirea lui Dumnezeu”.
Cronin mai spune:
„Dacă luăm în considerare universul fizic… nu putem scăpa de noțiunea unui Creator primar…
Acceptați evoluția cu fosilele și speciile sale elementare, doctrina sa științifică a cauzelor naturale.
Și totuși vă confruntați cu același mister, primar și profund. Ex nihilo nihil, așa cum o spune deviza latină a școlilor noastre: nimic nu poate ieși din nimic”.
Aceste gânduri le dezbătea, acasă la Londra, în timpul liber cu un grup de băieți cu care lucra.
Într-o zi a invitat un zoolog distins să țină o prelegere membrilor grupului.
Vorbitorul, adoptând „o abordare sincer ateistă”, a descris succesiunea evenimentelor care au condus la apariția, „deși nu a spus cum”, a primei forme de viață primitive din materie lipsită de viață.
Când a încheiat, au fost aplaudat politicos.
Apoi, „un tânăr blând și foarte simplu s-a ridicat nervos în picioare” și, cu o ușoară bâlbâială, a întrebat cum a apărut primul „ceva”.
Întrebarea naivă i-a surprins pe toți.
Lectorul „părea supărat, ezită, se înroși încet. Apoi, înainte de a putea răspunde, întregul club a izbucnit în hohote de râs.
Structura elaborată a logicii oferite de realismul de eprubetă a fost ștearsă de un cuvânt al unui băiat cu o minte simplă”.
Opera
Scriitorul Archibald Joseph Cronin s-a născut la 19 iulie 1896, în Scoția.
După ce a practicat cu succes medicina, s-a dedicat literaturii. Şi-a început activitatea literară în spiritul tradiţiilor realismului critic. Romanele din prima perioadă, care i-au adus o mare popularitate, sunt realiste şi dezbat problemele sociale de pe poziţii critice: Castelul pălărierului (1931), Sub stele (1935) şi îndeosebi Citadela (1937).
Al Doilea Război Mondial a fost piatra de hotar care a marcat începutul declinului creaţiei lui Cronin, stabilit în SUA.
Operele sale ulterioare s-au îndepărtat de la problemele sociale.
Astfel, în Cheile împărăţiei (1941), Anii tinereţi (1944), Drumul lui Shannon (1948), forţa epică şi simţul realist i-au slăbit simţitor.
Romanele Grădinarul spaniol (1950) şi Dincolo de locurile acestea (1953) sunt o mărturie a faptului că scriitorul a recurs la subiecte construite mai mult sau mai puţin artificial.
Succesul lui Cronin se datorează darului său de a povesti simplu, de a surprinde ciocniri dramatice în viaţa oamenilor, precum şi stilului său natural şi plin de vigoare.
Familia
Cronin și-a întâlnit viitoarea soție, Agnes Mary Gibson (1898–1981), când erau studenți la medicină. Era fiica lui Robert Gibson, un maestru brutar și a lui Agnes Thomson Gibson (născută Gilchrist) din Hamilton, Lanarkshire.
Cuplul s-a căsătorit la 31 august 1921. Ca medic, May a lucrat pentru scurt timp cu soțul ei în dispensar în timp ce acesta era angajat la Societatea de asistență medicală Tredegar.
De asemenea, ea l-a ajutat să practice medicina și la Londra.
Când el a devenit scriitor, ea avea să-i corecteze manuscrisele.
Primul lor fiu, Vincent, s-a născut la Tredegar în 1924. Al doilea, Patrick, s-a născut la Londra în 1926, iar Andrew, cel mai mic, tot la Londra în 1937.
Poveștile sale fiind adaptate pentru filmele de la Hollywood, Cronin și familia sa s-au mutat în Statele Unite în 1939, locuind în Bel Air, California, Nantucket, Massachusetts, Greenwich, Connecticut și Blue Hill, Maine.
Cronin murit la 6 ianuarie 1981.
Foto: Familia Cronin în 1938
