Cum dorea Ceauşescu să scape de satele mici şi ineficiente? Grozăvie celebră în toată lumea

 

La 17 decembrie 1985, cu 4 ani înainte de Revoluţie, Los Angeles Times îi dedica un amplu material lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la obsesia acestuia numită „sistematizărea” zonelor rurale. Jurnalistul american Robert Gillette, corespondentul Los Angeles Times la Moscova din 1984 până în 1987, relata pe larg despre rana pe care regimul comunist o […]

La 17 decembrie 1985, cu 4 ani înainte de Revoluţie, Los Angeles Times îi dedica un amplu material lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la obsesia acestuia numită „sistematizărea” zonelor rurale.

Jurnalistul american Robert Gillette, corespondentul Los Angeles Times la Moscova din 1984 până în 1987, relata pe larg despre rana pe care regimul comunist o deschisese şi o adâncea de la an în România acelor ani.

Aşadar, modul abrupt în care era înfăptuită „sistematizarea” zonelor rurale făcea ocolul lumii. Occidentalilor nu le venea să creadă cât de simplu era pentru Ceauşescu să treacă peste nişte principii şi valori sacre pentru ţăranul român.

„BUCUREȘTI, România – În cel de-al 20-lea an de guvernare, președintele Nicolae Ceaușescu își pune ștampila personală în România cu un proiect vast de construcție în Capitală și cu scheme de inginerie socială care promit să modifice fața acestei sărace țări balcanice.

Având un grad de putere personală care o depășește cu mult pe cea a oricărui alt lider est-european, Ceaușescu, în vârstă de 67 de ani, nu a lăsat criza economică prelungită să stea în calea eforturilor sale de a «ridica patria spre vârfuri mai mari de progres și civilizație», așa cum a spus-o într-un discurs recent.

În mediul rural, autoritățile locale s-au angajat într-un program la nivel național pentru eliminarea a sute de sate mici, unele dintre ele vechi de generații, care acum sunt considerate ineficiente din punct de vedere economic.

Sub rubrica «sistematizării» zonelor rurale, țăranii din cele mai mici așezări trebuie să fie mutați din propriile case în apartamente înalte, mai aproape de fabrici și ferme colective administrate de stat. Satele lor urmează să fie transformate în terenuri agricole.

În același timp, Ceaușescu cere ca toate cele 41 de județe ale României să se organizeze pentru a fi autonome din punct de vedere economic până anul viitor, astfel încât nicio localitate, conform propriilor cuvinte, «să cheltuiască mai mult decât produce»”, se arată în prima parte a articolului Ceausescu Getting Rid of Inefficient Small Villages (Ceauşescu scapă de satele mici şi ineficiente).

Proiectul sistematizării a fost discutat pentru prima dată în cadru oficial la Conferinţa Naţională a PCR din 6-8 decembrie 1967, dată la care mai-marii comunişti au prezentat propuneri pentru remodelarea mediului rural. Discuţiile au fost reluate și la Congresul al X-lea al PCR din 1969, iar mai departe s-a dezbătut la Conferinţa Naţională a PCR din 19-21 iulie 1972, când se preconiza realizarea a «300-350 de noi centre urbane», în urma sistematizării satelor.

La sfârșitul anilor 1980, «marele salt» cu privire la construcţia de locuinţe s-a încheiat în majoritatea orașelor ţării; încă de la jumătatea deceniului se făceau pregătiri pentru etapa a doua a sistematizării, respectiv reconstrucţia mediului rural.

În anul 1986, Secţia Organizatorică a CC al PCR a elaborat un raport privind «sistematizarea localităţilor pe baza normelor de dimensionare a suprafeţelor de teren din cadrul perimetrelor construibile».

Se preconiza că dintre cele 13.123 sate existente, urmau să fie menţinute doar 9.192. Nici mai mult, nici mai puţin, marii planificatori comunişti prevedeau ca restul localităţilor, 3.931 la număr, să fie «propuse pentru dezafectare și strămutate în alte localităţi cu perspective mai mari de dezvoltare economico-socială».

Totuşi, activiștii Comitetului Central nu au menţionat vreodată care erau criteriile prin care se stabileau «perspectivele de dezvoltare».

Pentru localităţile care mai rămăseseră s-a aplicat  Legea 58/1974. Ce însemna asta? Era redusă drastic suprafaţa de locuire de la 625.258 hectare la 285.839 hectare.

Mai mult, nici chiar localităţile iertate de demolare nu aveau dreptul să-și păstreze arhitectura.

Planificatorii calculaseră în avântul lor tovărăşesc faptul că 1.863.417 de gospodării se aflau în afara «perimetrelor construibile» și urmau a fi strămutate.

Trebuiau create noi parcele pentru agricultură, adică 339.419 de hectare, în numele «noii revoluţii agrare», care urma să „înghită” şi unele locuinţe aflate în afara «perimetrelor construibile» din mediul urban, estimate la 275.755 gospodării.

În cele din urmă, forma finală a acestui program de sistematizare a fost făcută publică în 1988 şi erau preconizate trei etape eșalonate până în anul 2000: 1990–1995–2000.

În cuvântarea din 3 martie 1988 privind sistematizarea satelor, Nicolae Ceaușescu vorbea despre distrugerea unui număr de sate cuprins între 7.000-8.000, din aproximativ 13.000 existente.

Pentru respectarea «indicaţiilor» Geniului Carpaţilor, în ședinţa CPEx din 6 mai 1988 a fost constituită Comisia centrală pentru sistematizarea teritoriului și localităţilor.

 

 

Parteneri