Cum au câștigat jocurile de noroc lupta cu statul român? Evaziune și corupție în anii ’30
Cei mai influenți și bogați dintre aceștia, care conduceau cazinourile din Sinaia, Constanța și Parcul Carol, au solicitat modificarea legii prin intermediul instanței de judecată.
„Jocul de noroc este o patimă asemenea băuturii sau stupefiantelor. Omul care s-a deprins cu beţia pe care o produce înfrigurarea aşteptării în faţa mesei de joc nu se poate dezbăra uşor de viciul său. Cu ochi sticloşi, cu nervii încordaţi, cu gură amară, el aşteaptă ore lungi jocul hazardului care face ca în faţa ei să se adune bancnotele sau care le risipeşte de dinainte, ca bătute de vânt, spre a-şi încerca norocul pe care totdeauna îl vrea favorabil şi-l iartă de vitregia de rândul trecut — pătimaşul jocului nu pregetă de la nimic şi-şi găseşte banii necesari.”
Din ce în ce mai mulți indivizi au profitat de slăbiciunea umană, iar jocurile de noroc au devenit o problemă în creștere alarmantă. În încercarea de a stopa această furie a jocului, a fost adoptată legea menționată anterior. Cu toate acestea, cei interesați nu au fost dispuși să accepte decizia Parlamentului cu ușurință. Așadar, mulți au încercat să găsească o interpretare a legii care să le permită să joace în continuare.
“Jucăm ori nu jucăm?”
În timp ce legea pentru interzicerea jocurilor de noroc se referea strict la spațiile publice, proprietarii de cluburi au încercat să găsească o cale pentru a ocoli această regulă. Din punctul lor de vedere, în Monitorul Oficial se interzicea doar jocurile de noroc cu bani în localurile publice, dar cluburile lor erau de fapt cercuri închise, astfel legea nu putea fi aplicată în mod clar și pentru aceștia.
Paza a fost înmulțită în astfel de localuri și au fost date instrucțiuni clare. În localurile frecventate de persoanele din clasele sociale mijlocii, legea era respectată.
În timp ce majoritatea cluburilor din centrul orașului încalcă legea, la „Cafeneaua lui Marinică” din Calea Dudești, aceasta se respecta cu strictețe.
După doar un an de la promulgarea legii care interzicea jocurile de noroc, prevederile acesteia au fost încălcate. Cazinoul din Sinaia, închis în conformitate cu legea, a fost redeschis în luna august a anului 1937.
“Jucătorii înfăţişau cel mai uluitor amestec a tuturor claselor conducătoare. Foşti miniştri, înalţi funcţionari, parlamentari, doamne din lumea bună stăteau cot la cot cu negustoraşi şi samsari evrei, cu băieţi de prăvălie şi cu foarte deochiate «domnişoare».
Într-o atmosferă care te lăsa fără aer, se grămădeau unii într-alţii aruncând cu mâinile tremurânde banul prea uşor câştigat.
Cazinoul din Sinaia și-a redeschis porțile având un scop „umanitar”
Conform planului, veniturile obținute de la jocurile de noroc urmau să fie donate pentru îngrijirea bolnavilor. O altă teorie a sugerat că ar fi o pierdere ca banii jucătorilor să fie lăsați doar în mâinile afaceriștilor, în loc să fie reinvestiți în interesul public prin taxe și impozite plătite de cazinouri către stat.
Apariția Loteriei de Stat și Primul său Act Legislativ – 1906
Dacă legea de mai sus a fost aprobată în perioada interbelică, Loteria de Stat a apărut în România cu mult înainte, însă avea un scop umanitar.
“Legea pentru constituirea unui fond al asistenţei sanitare a sătenilor” marchează nașterea Loteriei de Stat în România. Acest act legislativ este strâns legat de Regele Carol I al României și a fost semnat la 29 mai 1906, alături de alte figuri marcante ale epocii, precum profesorul și medicul chirurg Thoma Ionescu, inițiatorul ideii, și Gheorghe Grigore Cantacuzino, Președintele Consiliului de Miniștri și Ministru de Interne. Fondul sanitar astfel creat era finanțat din profitul net anual al unei loterii permanente pe clase. Prin urmare, Loteria de Stat a devenit, încă de la înființarea sa în 1906, sursa principală de finanțare pentru un program de sănătate rural, având ca scop crearea, dotarea și întreținerea spitalelor rurale, ospiciilor și sanatoriilor pentru populația rurală, construcția de centre medicale și băi publice. Programul includea măsuri de prevenție și combatere a diverselor boli frecvente în mediul rural, precum și organizarea unor unități medicale ambulante.
