Autorul articolului „Jocurile de noroc” Iuliu Pascu, profesor la Școala superioară de poliție științifică, membru în Consiliul Legislativ, arăta că legislația nu prevedea nimic despre:
„a) jocurile la noroc în bâlciuri și iarmaroace, care se autoriză în prezent pe baza unor regulamente locale, sau dispozițiuni speciale
b) pariuri, care sunt lăsate absolut libere, cu excepțiunea pariurilor la curse, a căror reglementare este abandonată cluburilor hipice particulare
c) nu se face o distincțiune precisă între jocurile de noroc care nu merită acest titlu. Nu se deosebesc jocurile mecanice de celelalte jocuri
d) nu se prevede regimul jocurilor în localurile clandestine, nici localurile în care jocul la noroc trebuie să fie absolut interzis și nici nu se prevăd normele de controlul polițienesc al caselor în care se permit jocurile de noroc.”
Propunere
Drept urmare, Iuliu Pascu propunea un proiect de lege „conceput din punct de vedere moral și polițienesc, fără preocupări de ordin fiscal, urmărind numai regulamentarea jocurilor în scopul apărării ordinei publice.
Relevăm însă că autorizarea jocurilor la noroc în cazinourile stațiunilor balneo-climatice este condiționată în proiectul nostru de considerațiuni de ordin economic și de asistență socială, în sensul că asemenea autorizațiuni să nu se dea decât numai în scopul efectuării – din taxele asupra jocurilor – de lucrări de edilitate și de sporirea valorii curative a stațiunilor respective”.
Preambul
Proiectul de lege cuprindea un preambul și opt capitole. În preambul se defineau „jocurile la noroc” care erau grupate în cinci categorii „după natura lor, cât și după localul și condițiunile materiale în care se joacă.
„Primul capitol format din opt articole cuprinde normele privitoare la autorizarea, practicarea lor, loteria cu câștiguri în obiecte, tombolă și roate norocului la baluri și petreceri de binefacere, sau cu scop cultural și în iarmaroace și bâlciuri, în anumite condițiuni de pază.
Capitolul IV cuprinde condițiunile pe baza cărora se pot autoriza loterii cu câștiguri bănești în folosul societăților culturale și de binefacere și normele de control.
Capitolul V stabilește principiul libertății absolute a practicării jocurilor de noroc în casele particulare între membrii familiei și ai cercului prietenilor, cu adausul că practicarea acestor jocuri în mod obișnuit, cu caniotă și cu participarea de persoane străine, este interzisă și supusă controlului polițienesc, exercitabil însă numai cu măsuri speciale de respectarea inviolibilității domiciliului.
Oricât de gravă ar părea această dispozițiune, totuși credem că trebuia neapărat să devie text de lege, căci altfel orice sancționare a clandestinității jocului la noroc ca profesiune și ca mijloc de spoliare a unor naivi este imposibilă.
Din moment ce jocul în afară de cercul prietenilor și al familiei nu poate fi autorizat decât cu paza unor anumite măsuri de siguranță și de control, este evident că jocul clandestin constituie un delict și, odată stabilită infracțiunea, trebuie să prevedem mijlacele inevitabile pentru constatarea și sancționarea ei.
În capitolul VI am reglementat autorizarea și condițiunile de funcționare a pariurilor la curse, singurul caz în care pariul ca joc de noroc obișnuit, principal sau auxiliar, poate fi permis.
Capitolul VII prevede normele de exercitarea controlului de către membrii parchetului și ofițerii și agenții de poliție judiciară ai Direcțiunii Generale a Polției, precum și precizarea căror anume dintre infracțiunile prevăzute în lege constituie delicte, spre deosebire de toate celelalte, care sunt simple contravențiuni.
Am stabilit deasemeni sistemul de pedepse penale și mijloacele de constrângere polițienești, care constituie sancțiunea polițienească.
Sancțiunile polițienești sunt:
a) Retragerea autorizațiunei de practicare a jocurilor de noroc
b) Confiscarea banilor și a tuturor lucrurilor și uneltelor care au servit la jocuri
c) Închiderea localului în care jocurile s-au practicat
d) Amenda polițienească
Sancțiunile penale sunt:
a) Amenda penală de la 10.000 – 100.000 lei
b) Închisoarea corecțională până la un an.
În afară de aceste pedepse penale am prevăzut, în mod special, responsabilitatea solidară a tuturor participanților la jocurile de noroc, față de autoritățile publice și toate așezămintele particulare sau de utilitatea publică, pentru despăgubirea banilor lor, pierduți la joc de către funcționarii lor, gestionari de bani publici sau sociali. Aceasta este singura sancțiune reală a interdecțiunei participării la joc a acestor funcționari, pe care am înscris-o în proiect”.
