În ceea ce privește prima zi după Unire, 2 decembrie, regina Maria a avut următoarele cuvinte:
„Luni, 19 noiembrie/ 2 decembrie 1918.
Cotroceni
E ciudat, dar sunt recunoscătoare că mă trezesc în camera mea de argint scump, încă tulbure, dar primitoare. Totul pare foarte mare, foarte spațios în comparație cu modul în care am trăit în ultimii doi ani. Toată dimineața am fost ocupată cu aranjarea camerelor mele. Am început, în primul rând, cu camerele de la parter, pentru că voi avea o cină și un ceai. Bunurile mele de preț sunt încă împachetate, iar mobilierul este mai mult sau mai puțin complet. Am muncit din greu toată dimineața și o parte din după-amiază, iar la ora cinci am ținut un mare ceai pentru ofițerii francezi și britanici care pleacă mâine. Erau aproape două sute și nu a fost deloc ușor să le dau de mâncare, să vorbesc cu ei și să fiu drăguță cu toată lumea, pentru că erau foarte mulți.
Cu toate acestea, copiii mei și cu mine am făcut tot ce am putut pentru a fi gazde bune din toate punctele de vedere, pentru a le face pe plac și pentru a le arăta cât de fericiți am fost de a fi oaspeții noștri. Spre surprinderea mea, am găsit destule fotografii pe care să le ofer tuturor. A fost o idee grozavă, iar ei au fost teribil de încântați și toată lumea a fost încântată să le primească. Am crezut că nu se va mai termina niciodată, atât am avut de semnat. Tocmai urcasem, după ce îmi luasem rămas bun, când am fost chemată înapoi jos de către înflăcărata Sybille, pentru a fi aclamată. M-am așezat pe balconul care dădea spre marele salon și am fost aclamată frenetic de englezi și francezi cu strigăte de „Ura!”. Hip-hip hooray! A fost minunat, măgulitor și emoționant!
Barbu a venit să stea liniștit timp de o oră și am rămas, ca odinioară, din nou împreună în camera maro, așa cum făcusem de atâtea ori, ani la rând.
Familia Robescu se micșorase și căzuse în vremuri grele. Am vorbit mult și am fost cu toții foarte emoționați.
Prezan a primit vești de la Boyle, care încearcă să ajungă aici, venind de la Galați, dar întâmpină dificultăți. Niciun semn sau mesaj că a adus cu el pe mătușa Minny sau pe cineva din familie.
Marți, 20 noiembrie/ 3 decembrie / Regina Maria
Niciun eveniment special. Am continuat să-mi aranjez casa, ceea ce înseamnă un efort mare după o absență atât de lungă. Dar nu-mi lipsește nimic. Condițiile normale de viață nu au fost încă restabilite: trenurile, telegraful și telefoanele nu sunt încă operaționale. Cu greu găsești o căruță, așa că oamenilor le este greu să iasă din casă”.
